The Mono Jacks @ Oldies Pub

Dacă ajungeţi pe la Oldies astăzi nu uitaţi să-i ziceţi "La mulţi ani" lui Gilu, e ziua lui.

The Mono Jacks sună excelent live. Un show energic de o oră plus bis, doar piese în engleză şi, din câte mi-am putut da eu seama, originale, ceea ce nu-i puţin lucru ţinând cont că unii faimoşi se apucă de cover-uri după prima jumătate de oră. Cei mai bine cheltuiţi 15 lei pentru un bilet de intrare. Doru, solistul (ex-AB4), cântă foarte bine în engleză, fără accent balcanic. Sper să fie prima trupă indie/brit/alternative-rock din ţara noastră care ajunge pe piaţa internaţională, dacă se năşteau în Anglia le era mult mai uşor. Au prezentat atât piesele de pe primul album (Now in Stereo) cât şi unele noi de pe albumul la care lucrează. N-au exagerat cu implicarea publicului, dorinţe de bătut ritmul din palme şi alte trucuri ieftine, şi-au văzut de treabă şi au făcut-o bine. Asta nu înseamnă că n-au fost groupies care să se bâţăie în faţa scenei, doar că totul a fost natural. Preferatele mele:

- We're All Getting Older

- Come Back Girl

- Push the Pedal

Tot albumul se poate asculta gratis sau cumpăra cu 5 euro de aici, ceea ce o să fac şi eu azi:

http://themonojacks.bandcamp.com

Am filmat câte ceva, scuzaţi ciuntirea începuturilor:

Citește în continuare

Ai carte, ai parte

Am aflat miercuri că s-a reluat emisiunea-concurs ”Vrei să fii milionar”. Pentru că tot ne plângem de suprapopularea planetei, ar trebui introdus un test simplu dar ușor elitist pentru a se da dreptul la procreere. Se ia cuplul doritor de urmași, se închide în cameră cu Virgil Ianțu (pentru concurs, nu altceva), dacă nu ajunge la pragul de 1.000 lei - ghinion! genă necâștigătore. Dacă clachează înainte de 15.000 lei - are voie un copil. Între 15.000 și 50.000 - doi copii iar peste 50.000 - liber la puieți. Banii câștigați o să-i păstreze drept indemnizație pentru creșterea copilului.

Probabil o să ajungem o rasă de pișpirei cu ochelari, dar măcar o să avem capul mare...

Citește în continuare

Că tot vorbeam de căutări

Azi a căutat cineva pe Google după "cum furi o Dacia". Normal că a ajuns la mine, pentru că pe prima pagină a rezultatelor tronează linkul ăsta:

http://www.calinturcu.net/2009/04/manual-de-furat-dacie.html

Nu cred că a învăţat mare lucru, totuşi.

Citește în continuare

Căutări pe Google

Trăiască Google, că bine ne mai găseşte! Căutările tâmpite care duc la blogul meu s-au împuţinat în ultima vreme şi e foarte bine aşa. Totuşi câteva lucruri amuzante există:

• unde poate fugi un motan castrat - cineva are o impresie greşită despre castrare, un motan castrat poate fugi, practic, oriunde. Mi se pare normal că a fugit;
• sindromul calin - vai, dom' doctor, mă flataţi, deja l-au botezat?
• nevasta mea nesuferita - ăsta nu ştiu cum a dat de mine, n-am nicio competenţă în acest domeniu. Am căutat de curiozitate şi n-apar în primele trei pagini de rezultate. O fi nesuferită rău...

Preferata mea. Apare zilnic

Spre surprinderea mea, pe lângă "nespresso", o altă constantă a căutărilor sunt discursurile pentru întâlnirile la x ani de la terminarea facultăţii. Trist. Trist dacă ai fost şef de promoţie sau unul din cei mai buni din clasă şi toate ideile tale după zece ani trebuie colectate de pe net. Pe lângă referate.ro ar putea apărea şi discursuri.ro. Iaca, v-am dat idee de nişă. Or fi toţi ingineri sau lumea încearcă să fie mai spirituală decât e? Sfat: închiriaţi un Ferrari roşu şi zâmbiţi indulgent, ajunge.

Următoarele căutări au avut loc doar în luna septembrie. Aproximativ una la două zile. Observaţi că nimeni nu scrie numerele cu litere dar creativitatea e maximă, nu se repetă aceeaşi căutare de două ori:

• discurs intalnire facultate 30 ani
• modele de discurs la intalnirea de 20 ani
• cateva cuvinte pentru intalnirea de 10 ani
• discurs intalnire 10 ani facultate
• intalnire 10 ani speech
• discurs la intalnirea de 10 ani
• discurs 10 ani de la absolivre facultate
• model de discurs la intalnire 10 ani facultate
• discursuri intalniri 10 ani facultate
• discurs revedere facultate
• discurs intalnire 10 ani
• discurs reintalnire 10 ani
• discurs curs festiv revedere
• model discurs la o intalnire a colegilor de facultate

Citește în continuare

Noutăţi posterland.ro

Deşi încă nu apar pe posterland.ro, avem în stoc rame negre, din lemn, 4 cm lăţime, geam plexi, sistem facil de montare de următoarele dimensiuni:

• 33 x 95 cm
• 40 x 40 cm
• 40 x 50 cm
• 61 x 91,50 cm
• 60 x 80 cm
• 29,70 x 47 cm
• 47 x 67 cm

Mai jos nişte poze cu ele:

Citește în continuare

Scurte

1. Aș plăti 1000 de euro pentru un aparat de ras care să mă bărbierească în mai puțin de 5 secunde. Mă plictisește groaznic acest sport.

2. De câte ori văd denumirea ”Ordinul Arhitecților din România, filiala Sibiu-Vâlcea” mă întreb ce au Sibiul și Vâlcea în comun în afară că-s orașe amândouă. De ce nu Sibiu - Brașov sau Sibiu - Alba? Tudor, ai legătura.

3. ”Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei vine la Sibiu”. Mai avea un alt cap, cu altă denumire? Iar o să mă afurisească prietenii mei habotnici...

Citește în continuare

Sfaturile mele pentru feisbucişti

Cum v-am spus şi în alte dăţi, aveţi voie să mă urâţi pentru textul de mai jos. Sau să mă ştergeţi din lista de prieteni şi să nu mă invitaţi la ziua voastră. Dacă vă regăsiţi în majoritatea cazurilor abordate zău că n-ar fi nicio pierdere. Glumesc, poate învăţaţi ceva. Nu-i musai să vă pese, totuşi.

Să începem cu motivele pentru care utilizatorii de Facebook mă scot din sărite:

• dacă ai o depresie în formă continuă e cazul să mergi la un psiholog sau psihiatru, postatul de melodii în cantităţi mari, zilnic, nu ajută. Agasează, iar de la a 5-a încolo nu mai îi e nimănui milă de dramele tale. Asta în cazul în care chiar ai o dramă, nu ţi s-a rupt doar unghia;
• din aceeaşi categorie, mii de status update-uri nu te fac mai simpatic dar mă fac să-mi dau seama că te plictiseşti intens. Încearcă Twitter, e gândit pentru aşa ceva şi te urmăresc doar cei care vor să-ţi citească platitudinile la foc automat, nu toţi prietenii şi cunoscuţii;
• dacă tot te mănâncă degeţelele să-ţi schimbi statusul, încearcă să fii creativ sau să spui ceva despre tine. A şaptea zi cu variaţii despre cafeaua de dimineaţă e aşa de plictisitoare încât o să lăcrimez în a mea, pentru că da, aproape toţi bem cafea dar nu ţinem să ştie tot mapamondul acest lucru;
• "supi" nu e un cuvânt în limba română. Nici în engleză. Dacă eşti supi, o să deduc că nu ţi-ai luat BAC-ul şi esti trist din această cauză;
• nu te-am adăugat în lista de prieteni pentru că-ţi împărtăşesc opiniile politice, aşa că nu mă invita insistent la flash moburi, în cauze sau la alte căcaturi despre subiecte care mă lasă rece, se numeşte abuz;
• deşi poate am faţă, nu mă interesează jocurile tip FarmVille şi MafiaWars, las-o mai moale şi cu invitaţiile alea;
• dacă ai fost suficient de prost să dai like la un filmuleţ doar pentru că te-a mâncat în fund să-l vizionezi şi a fost postat automat pe peretele tău, măcar şterge-l de pe profil până nu descoperă toţi ce gusturi fine ai în materie de porn;
• dacă te-ai înscris la un concurs la care poţi câştiga două scobitori folosite, o cheie de paişpe ruptă sau ceva similar, nu insista zilnic să te votez, chiar nu-mi pasă dacă o să câştigi iar milogii nu atrag simpatie. Da, da, sunt invidios că eu nu particip;
• deşi te-a atins la lingurică, copy/paste-ul unor statusuri uşor cretine de la prieteni e la fel de exasperant ca mailurile pe care trebuie să le dai mai departe la 10.000 de cunoscuţi ca să nu se închidă Yahoo Messenger. Cum le recunoşti? Încep cu "se zice că" sau conţin "postează acest mesaj pe perete tău". Te rog, pune-le direct pe cel al casei în care locuieşti!

În schimb mi-aş dori să văd mai multe:

• lucruri interesante, articole din ziare şi reviste care v-au plăcut, recomandări de cărţi sau filme;
• chestii funny, prefer un banc vechi unei tâmpenii patentate;
• ce-aţi mai creat voi, dacă aveţi un business sau sunteţi artişti; 
• o informaţie utilă sau o promoţie;
• o melodie de excepţie, dar numai una la câteva zile, de preferat ceva de care n-a auzit multă lume şi merită popularizat.

Citește în continuare

Nebunu satului, voce de aur

Am fost la un excelent brunch sâmbătă, la Stejărişu. Am scris mai multe despre el pe Essential Romania,

http://essentialromania.blogspot.com/2011/09/brunch-at-stejarisu.html

aici aş vrea să mai adaug o poveste relativ haioasă: localnicii, ca să ferească reputaţia comunităţii, l-au ascuns pe nebunul satului (aka Vasile) în pădure dar organizatorii l-au găsit şi l-au adus ca să cânte. Fie vorba intre noi, cred că-l ascunseseră acum un an şi cum a fost secetă nu prea s-a întâlnit cu apa. Omul s-a codit dar până la urmă a tras nişte cântece de ne-a uimit pe toţi, chiar avea voce! Partea amuzantă a fost că după câteva pahare de tărie a început să acompanieze fanfara locală la glas şi muzicuţă, a iesit un medley de muzică săsească şi cântări de petreceri româneşti. Oare ce-o face Vasile acum? L-or fi linşat saşii din orchestră?

În stânga diletantul Vasile, în dreapta muzicanţii, maxim încântaţi.

Citește în continuare

O afacere la modă

Îmi povestea o colegă că a devenit o afacere la modă să-ţi faci o mică capelă în curtea casei, dacă ai spaţiu. M-am gândit imediat la curtea firmei. După cum se vede în poză ar fi loc suficient.

Garajul îl convertim în capelă, în spate facem un crematoriu şi pentru că după primul rând de copăcei se ascunde pârâul Trinkbach am putea lansa cenuşa pe el, în stil indian.

Citește în continuare

Suport de zacuscă

Citește în continuare

An Eye for a Tulip

Pe Essential Romania, după o sugestie a Gabrielei:
http://essentialromania.blogspot.com/2011/09/eye-for-tulip.html

Citește în continuare

Până în judeţul Timiş şi înapoi

Ieri am băgat o tură până la Deta, ştiţi voi, localitatea aia din judeţul Timiş unde se feliază oamenii cu săbii ninja. De fapt n-am ajuns chiar în Deta ci m-am oprit în câmp, unde a răsărit o frumoasă fabrică elveţiană, pentru prima dată în România m-am simţit ca la clienţii din Germania. 

Punctul de întâlnire pentru plecare a fost în faţă la BMW, lângă aeroport, la ora 6 dimineaţa, unde în 10 minute am avut ocazia să văd 2 maşini încălecând noul sens giratoriu. Portarul service-ului a zis că au mai fost vreo 10 înainte, primul luând şi semnul care arăta că se ocoleşte prin dreapta. Cu o seară înainte se răsturnaseră două maşini tot acolo, încercând să evite giratoriul şi să se redreseze. Altul a încălecat mormanul de pământ şi a trecut mai departe. Beware.

Faţă de Sibu, Deta e aproape unde a înţărcat mutu iapa, vreo 5 ore de mers, inclusiv vreo jumătate de oră tranzit prin Timişoara, care începe să devină un nou Bucureşti din punct de vedere al traficului auto. La întoarcere am mers la Iulius Mall ca să mâncăm rapid ceva - mi s-a părut mai mare şi mai drăguţ decât cel din Cluj dar parcările semnalizate un pic aiuritor (sau eram noi obosiţi).

E o toamnă extrem de frumoasă, urcaţi-vă în maşină şi admiraţi pădurile României, cât mai puteţi, pentru că drumurile pe alocuri proaste sunt pline de camioane care transportă buşteni. 

Citește în continuare

Despre stil la bărbaţi

Bărbaţii, în majoritatea lor tineri pentru că odată cu vârsta am auzit că-ţi vine mintea la cap sau te blazezi, au un set de nevoi relativ clar, o combinaţie între efect de turmă şi dorinţă de a ieşi în evidenţă, care se poate structura astfel:

- maşina: fie că-i BMW, Porsche sau Logan tunat, aproape toţi îşi doresc o maşină, o îmbunătăţesc, o curăţă şi au grijă de ea în exces până o lasă pentru alta;

- hainele: ori că e amator de tricouri şifonate, ori că-i plac cămăşile cu guler tare sau sacourile cu petece în coate, majoritatea nu-şi alege orice cârpă, până şi amărâtul ăla de tricou trebuie să aibe fie un model mişto, fie mărimea potrivită (dacă nu-s fani ai stilului gangsta american). La polul opus: şosetele;

- ochelarii de soare: aviator, oglindă, matrix. Nimeni nu-i poartă pentru că le stau bine ci pentru că le place modelul, au iluzia că li se potriveşte sau i-au văzut într-un film cool;

- mobilul: nu simt nevoia să detaliez, e arhievident.

Există trei domenii care stârnesc curiozitatea mai nou:

- ceasuri: o pasiune mai recentă, lumea începe să fie interesată de ceasuri mecanice;

- trabucuri: cubaneze sau dominicane, încep să apară site-uri specializate şi cercuri de fumători;

- alcoolul fin: am mai scris de whisky single malt, există şi vodcă superioară sau coniac, fiecare cu fanii săi.

O să mai scriu din când în când despre diverse aspecte din această listă, deocamdată o scurtă recapitulare:

• despre whisky: http://www.calinturcu.net/2010/12/single-or-blended-my-choices.html
• un ceas interesant: http://www.calinturcu.net/2009/11/perfect-tag.html 
• un plovăr retro cool: http://www.calinturcu.net/2011/09/mad-fashion.html
• neşte teneşi: http://www.calinturcu.net/2009/09/campus-72.html 

De fapt voiam să vă fac să citiţi articolul acesta despre ceasuri mecanice:

http://www.stylereport.ro/stil/de-ce-am-cumpara-un-ceas-mecanic

Citește în continuare

Restaurare reuşită

Imaginile de mai jos sunt dureroase pentru mine dar dacă tot a ieşit bine reparaţia, totul e pe verde şi n-au fost daune structurale n-am niciun motiv să vând maşina aşa că pot să le fac publice.

Observaţi că impactul n-a fost deosebit de puternic, era localitate şi am apucat să frânez, n-am dat Dacia peste cap şi cel mai importat: cel din dreapta, în care am intrat, a scăpat fără zgârietură. Pentru cei care aţi deschis blogul mai târziu: berbecul cu Dacia mi-a tăiat calea.

Totuşi plasticul şi tabla maşinii mele s-au făcut zob, probabil o fi vreo urmare a celor 5 stele de la testele de siguranţă, gândită aşa ca să absoarbă şocul, să nu-l propage în restul maşinii şi să nu rănească pietoni. Din fericire, după ce-au demontat toate elementele distruse, cei de la service au zis că maşina a pornit la prima cheie. Motorul de 2 litri e relativ compact, amplasat în partea din spate, între el şi radiator sunt vreo 10 cm de gol, loc în care s-au deformat piesele din faţă dar fără să afecteze altceva decât nişte furtunuri. Balta care se vede în prima poză e de la soluţia de parbriz şi, probabil, lichidul de răcire.

15.000 euro şi aproape două luni mai târziu, din care vreo 5 zile s-a lucrat la ea şi în rest s-a aşteptat după piese, maşina arată impecabil. Costurile le suportă asigurarea berbecului, de fapt am făcut-o pe casco şi urmează să facă asiguratorul meu regres administrativ, dar când am auzit suma mi s-a părut exagerată. M-a liniştit un prieten care vinde piese auto: un far xenon 1.000 (x2), un airbag 600 (x2), o capsulă detonantă airbag 400 (x2) etc. Mai are rost să zic că e musai să ai casco? Iar vi-l recomand pe Teo, care m-a ghidat prin tot procesul.

Citește în continuare

Nu vă trebuie limuzină la nuntă dacă...

Îmi permit să dau niște sfaturi răutăcioase viitorilor miri cu fițe în cap și nuntași la fel. Așadar, nu aveți de ce să închiriați o limuzină americană de 7 metri și prost gust dacă se îndeplinește măcar una din condițiile de mai jos. Pe alocuri se subînțelege că e vorba de cei care vor intra în limo:

• măcar o rochie e cumpărată de la magazinul Dumbrava, buticuri chinezești, târg, second hand, furată sau conține mai mult de 10 paiete;
• vreun bărbălău are tunsură tip polițist sau chiar este polițist;
• există vreo mademoiselă îmbrăcată tip bomboană electrică:  roz, țiclam, verde, mov și un tip de albastru dătător de epilepsii, îl știți cu toții, nu insist;
• dacă nănașa vrea să facă un upgrade minibarului din mașină cu un mileu, pește de sticlă, glajă cu răchie sau să pună răpirea din Serai pe jos ca să nu vă tragă la cloambe;
• dacă una din rudele apropiate are acasă unul din obiectele menționate mai sus;
• dacă vreți să rugați șoferul să vă pună manele și să ieșiți pe trapă ca să dansați și să vadă tot orașul ce bazat sunteți;
• dacă cuvântul inbreed vă dă fiori;
• dacă peste 50% din nuntași au cămașă albastru bleumarin;
• dacă mireasa sau vreuna din domnișoarele de onoare are mustață;
• dacă vreți să alimentați de la o benzinărie de renume local pentru că benzina e mai ieftină acolo și drăcia aia mare consumă de-l bagă pe nașu în faliment;
• dacă singura limuzina pe care v-o permiteți are urme de rugină sau mici umflături ale elementelor exterioare din plastic, piele sau imitație, care arată că ar fi trebuit casată acum 20 de ani;
• dacă șoferul limuzinei e și proprietarul ei;
• dacă lucrați la stat și ați făcut banii din șpagă;
• dacă vă bate gândul să o parcați în Piața Mică;
• dacă vreți să coborâți din ea fără să așteptați să vină șoferul să vă deschidă ușa;
• dacă locuiți într-o fundătură și e necesar să iasă cu spatele.

Citește în continuare

Electro-oaie

Ca să fac poza asta mi-am schimbat direcţia de mers, m-am incadrat în spatele oilor şi am mers aşa până la primul semafor. A meritat: vă prezint prima oaie cu lumină de frână. Sau era berbec?
Un nou sens pentru tail-light.

Citește în continuare

Back to the base, back to Oldies

Vineri se pare că a fost ultima seară la Oldies Ștrand pentru noi în acest an, am profitat că sâmbătă a fost concert Oldiz Bend și ne-am întors pe Centru în pub-ul nostru favorit. Cât Coco Jambo să mai și suporți?  Un playlist ușor modificat dar tot pe Tina Turner se face trecerea de la pub mood la disco. La ora 1 a început prima parte a concertului live, la 3 am plecat acasă și se terminase a doua parte, dar nu și ultima, băieții și fata de pe scenă erau în formă și cu chef de muzică. S-au produs oareșce schimbări în decor: o rearanjare a posterelor de pe pereți, o expoziție de sticle de bere completă deasupra ușii dinspre băi (n-aș vrea să stau acolo în caz de cutremur), niște reclame luminoase discrete deasupra barului, o chitară expusă pe un perete, afișe lipite pe tavan în zona neacoperită de leduri plus boxele coborâte cu câțiva centimetri ca să se audă mai bine în spate dar suficient cât să te surzească dacă ai masă în fața scenei. Și noi avem, ne înțelegeam din priviri și urlând unul în urechea altuia. Nu știu dacă o să ne obișnuim sau o să schimbăm masa. În 29 septembrie o să fie concert The Mono Jacks, sună bine băieții, n-am auzit de ei decât în promo-urile Guerrilla dar acum mi-am făcut temele și cred că o să fiu acolo:

Citește în continuare

Yahoo nu mă lasă să înjur spammeri

Am primit un spam care mă invita să învăţ engleza. Am vrut să-i răspund spammerului, să-i zic că-i mulţumesc şi că ştiu engleză, mă rog, nu chiar aşa, vedeţi prima captură. După ce mi-a cerut două (!!) coduri de verificare ca să se asigure că mesajul e legitim, Yahoo mi-a răspuns că nu vrea să trimită mailul. Adică mă lasă să primesc mesaje spam dar nu mă lasă să-i răspund spammerului. În cazul în care bietul destinatar n-ar fi spammer ci un inocent compromis cred că tot s-ar fi bucurat să ştie că adresa lui e folosită drept sursă de infracţiuni.

Citește în continuare

Hellbent - what does it mean?

Deşi sună excelent pe muzică, nu înţeleg ultima strofă şi pace. Ce-a vrut poetul beat/drogat/deprimat să zică? Nu fiţi superficiali, cuvintele le înţeleg şi eu, uitaţi-vă la timpi, corelaţi sula cu prefectura şi vedeţi dacă prindeţi semnificaţia ansamblului cosmic - m-a dus cu gândul la Mioriţa (n-o cunoaşteţi, n-am prezentat-o pe blog).

BTW: e piesa mea preferată de jogging.

We have hope in our heart, and dreams in our head, 

But most of the time, we stayed in our bed

If you go out there, you just want more, 

Its a cold, cold world, outside that door

Citește în continuare

Câştigătorii invitaţiilor la Faust sunt

- sâmbătă: Ionuţ

- duminică: Orin (Cristina)

Îmi pare rau că n-am avut pentru toată lumea. Fericiţii câştigători vor primi instrucţiunile pe mail.

Citește în continuare

Şocant! Evaziune fiscală la Primărie

Am fost săptămâna aceasta cu treabă la Primărie, la Direcţia Fiscală. Foarte amabile doamnele, m-au ajutat să rezolv problema. Când eram într-unul din birourile cu acces la curtea interioară, afară coadă de vreo 5 persoane, bagă capul pe uşă o băbuţă şi le întreabă pe cele trei doamne: vreţi lapte? Una vroia, aşa că dispare scurt, se intoarce cu o sticlă de cola la 2l plină cu lapte, ia banii şi pleacă. Fără chitanţă, doamnelor şi domnilor! Fără bon de casă! De la agajatele de la taxe şi impozite! Caz grav de evaziune fiscală sub ochii autorităţilor locale! De aceea nu merge România bine! Băgaţi vaca la închisoare!

(dacă aţi ajuns pe pagina aceasta după o căutare google: aici se glumeşte, bre)

Citește în continuare

Microsoft fail

Pe site-ul Microsoft este un articol în care se descriu bug-urile fixate cu ultimul patch pentru Office for Mac. Când accesez pagina din Mac OS apare mesajul de mai jos, cand intru din Windows nu dă niciun mesaj de nepotrivire de caractere deşi după mine ar trebui să fie taman invers.

Citește în continuare

Invitaţii la Faust

În weekend se joacă Faust, sâmbătă şi duminică de la ora 19 la Hala Balanţa. Dacă nu aţi văzut piesa sau doriţi să o revedeţi, vă pun la dispoziţie două invitaţii de la Teatrul Naţional "Radu Stanca". Mai exact: invitaţiile sunt duble, am una pentru spectacolul de sâmbătă şi una pentru cel de duminică. Tot ce trebuie să faceţi e să lăsaţi un comentariu în acest post şi eventual o adresă de email. Dacă doriţi doar într-o anumită zi, specificaţi şi acest lucru. Câştigătorii îi voi anunţa vineri la ora 17.00.

Later edit: daca n-aveţi cont Google daţi-mi un email.

Citește în continuare

Mai facem un pas spre titlul de oraş modern?

Consider că pistele de biciclete din oraş sunt un lucru bun deşi nu le-am folosit încă. Tudor, omul cu cele mai multe iniţiative comunitare din Sibiu (după părerea mea), tăticul a nu-ştiu-câtor proiecte de bun simţ, mai găseşte încă o dată o soluţie de finanţare pentru a completa într-un mod logic treaba începută de Primărie. E vorba de amplasarea unor rasteluri de biciclete în diverse puncte din urbe, fapt ce va aduce Sibiul un pic mai aproape de statutul de oraş modern. Proiectul se numeşte "Bicicleta zilnică" iar pentru câştigarea finanţării are nevoie de votul nostru.

Detalii mai multe găsiţi aici:

http://cemerita.ro/campanii/bicicleta-zilnica/

Iar pentru vot vă rog să intraţi aici:

https://raiffeisencomunitati.ro/proiecte-depuse-de-bloggeri/sibiu/

Citește în continuare

Ce moaște aș vrea să văd eu

Lume, lume! La Sibiu au ajuns ciolanele Sf. Ioan Botezătorul, aduse cu trenul din Franța de la muntele Athos. Aflu din ziarele locale că s-a rupt tradiția începută în Moldova și continuată la Mediaș iar concetățenii mei nu s-au călcat pe cap în fața bisericii, ceea ce e de mirare, că la apă sfințită în ianuarie fac turul știrilor. Poate atunci au încredere în amortizoarele cu puf de pinguin din geci, cât să estompeze șocul maieurile de plastic purtate în această călduroasă lună septembrie?

Deși nu-s eu cel mai reprezentativ ortodox, ar fi cu adevărat cool dacă oamenii de afaceri în căutare de publicitate pre-electorală ar aduce:

• Golgota, cu tot cu Ierusalim;
• bilete de avion ca să vizităm Giulgiul din Torino la el acasă;
• arca lui Noe, intrând triumfal pe Cibin;
• preferatul meu: balaurul lui Sf. Ghe;
• pentru ceva facil: moaștele Sf. Nectarie, din toate locațiile care-l adăpostesc, așa, ca un mic puzzle.

PS: știați site-ul ăsta? orthodoxwiki.org

Citește în continuare

A murit Spartacus? Kirk Douglas?

Am auzit la radio azi dimineață că a murit Spartacus. M-am gândit automat la Kirk Douglas, adevăratul Spartacus pentru majoritatea cinefililor. Dar moșul trăiește, se agață de viață, aproape și-a îngropat fiul și l-a depășit de câteva ori în longevitate pe Spartacus 3G. Acum ar putea urma partea cu cancerul, moartea unui om tânăr, ce ne e scris în stele, ironia sorții. Dar le știți. Spartacus trăiește.

Citește în continuare

La mall

M-am autoconvins că-mi trebuie pantaloni de toamnă așa că am dat o tură pe la mall să văd ce găsesc. La Bigotti cam bate vântul: câteva cămăși, câteva perechi de pantaloni subțiri și mărimi mici. Ar trebui să-i împuște cineva ca să nu se mai chinuie. Sunt răutăcios pentru că era singura ancoră de normalitate din mall-ul ăla, ba chiar aveam card de fidelitate, făcut cu ocazia unor cumpărături pentru o nuntă. Aia e altă poveste: cardul respectiv expira după un an dar am fost bombardat cu sms-uri mult timp după. Am aflat la o achiziție ulterioară că plasticul pe care scria clar că ”expiră la data de” era de fapt pe viață și că eu aș fi beneficiat de reducere dacă îl aveam la mine. Normal că era acasă, îngropat într-un sertar. N-am suferit prea tare pentru neacordarea reducerii dar am ținut minte schimbarea de politică, de la avântul boom-ului până la umilința crizei.

Probabil vă gândiți la Steillmann. Și eu mă gândesc la Steillmann des când merg la mall, dar nu foarte plăcut. Am cumpărat o dată o cămașă de vară, albă, a ieșit apretul din ea la prima spălare, a devenit galben-pătat. Le-am dus-o să o vadă, au dat din umeri, am luat-o acasă și am făcut-o cârpă de praf. Magazinul lor era singurul loc unde am văzut pantaloni decenți dar la prețuri indecente, peste 300 ron. Dacă aș avea încredere în calitatea lor poate aș da banii ăștia dar la 350 lei ”decent” e prea puțin, trebuie să-mi placă al naibii de mult. Așadar pas.

S-a deschis C&A. De fapt o chestie mai mică ca C&A-urile pe care le știam eu, un fel de mini-C&A în care n-au încăput decât produsele ieftine, pentru tineri. Singurii pantaloni mai de Doamne ajută erau din catifea raiată, în rest plin de blugi.

O altă chestie nouă e Musse, dar și acolo majoritatea hainelor sunt pentru băiețași. In and out.

M-am autoconvins că nu-mi trebuie nimic, mă plictiseam doar.

Citește în continuare

Eli Gold

Am o confesiune de făcut: mă uit la The Good Wife. Nu-i chiar așa de piți cum credeam. Episodul 16 introduce un personaj nou, un consilier al familiei care descoperă că prietena băiatului pune amănunte picante din viața familiei pe twitter. Dialogul e unul din cele mai amuzante pe care le-am văzut. De la minutul 3:18 începând:

Citește în continuare

Run, Turcu, run

Am citit aseară într-un număr special Men's Health că cel mai indicat pentru a da jos greutate este să fugi, dar nu în ritm constant ci cu alternanță între accelerări dese și mers agale. Ceva de genul 15 secunde sprint după care 30 secunde mers normal și tot așa timp de 16 minute. Noah, dacă faci așa ceva în parc o să aibe toată lumea impresia că i-ai furat poșeta cuiva.

Citește în continuare

Pompieristică

Mi-am adus aminte de o poză făcută în Washington DC. Cum ne plimbam noi seara dinspre Georgetown spre hotel am trecut pe lângă o remiză de pompieră. Cu cine au remizat pompierii nu știu să zic, cert e că aveau barele alea de acces rapid de la etaj la mașini, ca-n filme. Dacă vă uitați atent pe poză vedeți că există o apărătoare de cauciuc sus, la îmbinarea bării cu tavanul, ca să nu urce frigul din hală probabil. Scaunul ăla din prim plan nu știu ce rol are, poate făceau slalom cu obstacole.

Citește în continuare

Buciumul sună cu jale la Tribuna

Doamna Buciu buciumă, tună și fulgeră pe două pagini în numărul de ieri o grămadă de chesti dezlânate, în care titlul se contrazice cu conținutul, logica cu gazetăria și școala de fete cu prefectura. 

http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/esti-investitor-strain-te-luam-in-brate-esti-roman-descurca-te-69325.html

Exemplu:

Titlul articolulul: Eşti investitor străin? Te luăm în braţe. Eşti român? Descurcă–te! 

Concluzia articolului: Companiile străine au ple­cat, aşadar, pe capete, la ve­cini, pentru că acolo au găsit fa­ci­lităţi pentru investiţii. Logic, nu? 

Declarația omului de afaceri sibian (deci român) Vonica din același articol: Statul tratează tot mediul de afaceri echidistant. Recitiți titlul ca să vă aduceți aminte despre ce era vorba. Logic, nu? 

Pe doamna Buciu o deranjează că străinii primesc facilități, apoi pleacă și închid. Dă exemple de firme internaționale mutate în alte țări din România, dar nu de la Sibiu. Dă exemple de firme sibiene care prosperă. Nu dă exemple de firme străine care au închis în alte părți și s-au mutat în România (Nokia) dar nici exemple de firme străine care au venit la Sibiu și prosperă. Direcția e clară: firmele străine sunt toate rele, firmele locale niște martiri.

Ce mi-a plăcut cel mai mult și cel mai mult: Salariile mari la care speră românii atunci când se angajează la o firmă străină, chiar o multinaţională, rămân doar un vis frumos. De cele mai multe ori, salariile la firmele internaţionale sunt relativ aceleaşi cu cele de la companiile româneşti, uneori chiar mai mici. Explicaţia e una cât se poate de simplă: înainte de a intra pe o piaţă străină, orice companie prospectează terenul, se interesează de salarii şi de dările către stat. A, de aia 90% din ăia foarte buni lucrează la firme străine, că-s niște naivi. Sau, poate, nu cumva firmele locale sunt obligate să plătească și ele mai bine, ca să nu le plece oamenii în locuri mai bune? Nu vine nicio firmă străină ca să plătească salarii vestice dar nici nu plătește minimul pe economie pentru că trebuie să motiveze cumva oamenii ca să-și părăsească locul actual de muncă și să facă performanță.

Sunt curios dacă cei de la agențiile de recrutare sunt de acord cu concluziile stimabilei jurnaliste și cu ce argumente și-a justificat doamna afirmația. Mai mult, am căutat pe net (articolul complet aici) și rezultale unui studiu sunt:

• salariul mediu brut la o companie integral străină: 2281 ron.
• salariul mediu brut la o companie integral privat autohtonă: 1506 ron.
• citat: cea mai mare pondere a salariilor mici se intalneste in companiile private romanesti, iar cea mai mare pondere a salariilor mari se intalneste in companiile cu capital integral strain

Doamna Buciu se consolează și ea cum poate cu faptul că o să iasă la pensie scriind ode la Tribuna. Și articole comuniste.

Citește în continuare

Ca la autobază

Că firmelor lui Carabulea li s-a dus buhul de profesioniste ce sunt nu e niciun secret iar ieri am putut să-mi întăresc această impresie, având de-a face direct cu nazismul celor de la Centrul de Afaceri. Trebuia să iau niște documente de la un prieten care lucrează în această clădire așa că am parcat în fața ei, într-unul din locurile special amenajate și libere. N-apuc să trag bine Megane-ul vechi de 10 ani lângă șeptarul lui Carabulea că și apare un lache de la pază, ușor speriat, care mă întreabă de sănătate. Îi spun că aștept să coboare cineva care lucrează în clădirea lor. Mă întreabă numele firmei, îi spun. Mă întreabă dacă rămân la mașină, îi confirm.

Mercedesul de pe banda 2 staționează acolo

Două minute mai târziu apare iarăși, și mai speriat, îmi spune să-mi mut mașina că l-a certat șeful și că n-au loc cei de la Ramada de mine. Într-adevăr, pe una din benzile de circulație staționa dubița Ramadei, dar aia nu ar fi încăput în locul în care am parcat eu pe motiv de gabarit. N-am stat la discuții cu bietul lache, deși mai erau încă două locuri libere în parcare am scos mașina și am pus-o pe banda întâi, cu avariile pornite, că doar mai bine încurcăm circulația decât să parcăm ca oamenii. Acum parcă-mi pare rău că n-am pus-o chiar în dreptul microbuzului Ramada, ca să blocăm tot traficul. Peste câteva zile o să mă duc cu BMW-ul, ca să văd dacă se repetă figura sau mă lasă în pace.

Una peste alta, bravo băieților vajnici de la securitate!
Sooner than later edit: asta nu înseamnă că nu există și oameni faini care au neșansa să lucreze pentru C. și pe care nu i-a pervertit mentalitatea impusă de ”sus”.

Citește în continuare

Mad Fashion

N-am mai făcut sport dinainte de concediu, de la entorsă. Astăzi o să mă apuc iar de baschet și mâine probabil de sală dar nu despre asta e vorba, ci de timpul liber pe care l-am avut ca urmare a acestei pauze. Pentru că filme bune nu prea apar vara, am dat-o pe seriale. Am descoperit Breaking Bad și am ajuns la zi cu el iar acum m-am apucat de The Good Wife - deocamdată e ok. Căutând pe net ca să văd când încep celelalte seriale pe care le consum în mod normal (The Killing, Mad Men, Dexter) am ajuns pe pagina serialului Mad Men și am descoperit noua colecție retro creată de Banana Republic pe baza lui. BR nu-i o marcă prea cunoscută în Europa, la fel ca și Abercrombie & Fitch, pentru simplul fapt că au atacat foarte delicat sau deloc bătrânul continent dar fac niște produse de calitate și mi-am luat câteva lucruri de la ei în turele prin State. Poate vă e mai cunoscută marca Gap, care face parte din același conglomerat de firme cu BR sau Old Navy. Una peste alta, colecția Mad Men e faină, până și pentru unul ca mine care a mers toată vara în pantaloni scurți la birou.

http://bananarepublic.gap.eu/browse/category.do?cid=63652

După aceea am văzut că și Hotnews are un articol pe tema asta:
http://www.stylereport.ro/stil/banana-republic-se-intoarce-in-anii-60-prin-colectia-de-imbracaminte-inspirata-de-mad-men

Am rămas fascinat de plovărul ăsta, bineînțeles, în măsura în care o țoală te poate fascina. Am îmbătrânit eu sau chiar e cool?

http://bananarepublic.gap.eu/browse/product.do?cid=63652&vid=1&pid=000851662

Citește în continuare

Hristos răstignit din nou

Noroc cu postul Alexandrei, mi-am adus aminte că n-am scris de această carte citită în concediu, pe plaja din Croația. Romanul lui Kazantzakis nu e chiar cea mai relaxantă lectură de vacanță dar e captivant și atemporal. S-a schimbat ceva în păcatele lumii din 1920 încoace? 

Poate nu e cea mai bună comparație dar lectura m-a dus cu gândul la Moromeții, romanul despre satul nostru. Spre deosebire de nostalgia duioasă a lui Preda, satul grecesc e mult mai dur conturat de un autor neiertător cu păcatele conaționalilor și totuși primele pagini sunt niște bijuterii pline de portrete ce mustesc de umor și ironie. Drama începe imediat după iar lăcomia devine tot mai puțin ascunsă de pretextul religios și pot înțelege de ce romanul a fost interzis ani buni. 

M-am contaminat și eu de vocabularul bisericesc pentru câteva zile iar M. a devenit ușor îngrijorată că am sechele după accident. A fost amuzant dar am depășit momentul. Citiți cartea!

Citește în continuare

Idei în dialog

Aseară, terasă în Piața Mică, plin de lume. Comand o limonadă chelneriței super-ocupate. Jumătate de oră mai târziu limonada n-a venit dar cer nota.

M: ai cerut nota? Nu ți-a adus a doua limonadă, nu?

C: am cerut, nu, n-a adus limonada.

(pauză)

M: oare a bătut-o?

C (cu gândul la neserioasa chelneriță): când era mică?

M: nu, limonada, pe notă.

Citește în continuare

O să mă înjurați pt asta?

Ies în fiecare zi cam de două ori cu mașina de pe strada Gimnasticii în strada Berăriei și apoi în Bulevardul Coposu. Ca să o iau de pe Berăriei pe Coposu în direcția Piața Unirii trebuind să virez la stânga, adică aștept să treacă tot fluxul din dreapta și apoi să fiu atent să nu intre vreunul din stânga în mine. Cel mai mare noroc îl am cu trecerea de pietoni amplasată în dreapta străzii Berăriei, pe Coposu. E destul de frecventată și mașinile opresc des la ea. Majoritatea celor care vin din stânga opresc înainte de strada Berăriei ca să avem și noi, amărâții, o șansă să ieșim. Există trei categorii de șoferi care nu opresc:

- cei care conduc maxim o Dacie 1310. Ăștia sunt în lumea lor, ritmul lor, regulile lor de circulație;

- taximetriștii. Ăștia nu doar că nu te lasă dar timpul lor e așa prețios încât nici la trecere nu prea stau, dacă găsesc portița să se bage printre două grupuri de pietoni o folosesc;

- femeile. Yep, spuneți ce vreți, aproape niciuna nu te lasă să te bagi, toate trag mașina până în bara celui din față și majoritatea se uită la tine cu un aer tâmp întrebându-se de ce se agită bou aflat perpendicular pe ea. Apropo, vi s-a întâmplat vreodată să fiți în situația când, deși nu aveți prioritate, blocați totuși o intersecție sau ceva similar și ar trebui să vă mișcați de acolo - v-a lăsat vreo femeie să treceți dacă ea avea prioritate? Da, exagerez, dar excepțiile sunt rare, cazurile în care o femeie se gândește și la restul participanților la trafic sunt puține.

Citește în continuare

Essential Romania / Sibiu

Azi doar pe Essential Romania, din lipsă de timp, despre Sibiu :)

http://essentialromania.blogspot.com/2011/09/sibiu.html

Dacă aveți chef să scrieți în engleză despre ceva din România, blogul acela se doreste colaborativ, așa că îndrăzniți!

Citește în continuare