Noroc cu postul Alexandrei, mi-am adus aminte că n-am scris de această carte citită în concediu, pe plaja din Croația. Romanul lui Kazantzakis nu e chiar cea mai relaxantă lectură de vacanță dar e captivant și atemporal. S-a schimbat ceva în păcatele lumii din 1920 încoace?
Poate nu e cea mai bună comparație dar lectura m-a dus cu gândul la Moromeții, romanul despre satul nostru. Spre deosebire de nostalgia duioasă a lui Preda, satul grecesc e mult mai dur conturat de un autor neiertător cu păcatele conaționalilor și totuși primele pagini sunt niște bijuterii pline de portrete ce mustesc de umor și ironie. Drama începe imediat după iar lăcomia devine tot mai puțin ascunsă de pretextul religios și pot înțelege de ce romanul a fost interzis ani buni.
M-am contaminat și eu de vocabularul bisericesc pentru câteva zile iar M. a devenit ușor îngrijorată că am sechele după accident. A fost amuzant dar am depășit momentul. Citiți cartea!
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.