Cronica unei experiențe: Partizan (3)

Partea doi aici.

După cum ați putut vedea pe filmulețul din postul anterior, momentul cel mai emoționant este la intonarea imnului echipei, când toți ridică fularele și cântă versurile din care n-am priceput o iotă. În Euroligă nu se cântă și imnul țărilor, dar suporterii au avut grijă să scandeze ”Serbia” și să afișeze un uriaș banner pe lățimea sălii pe care scria ”Kosovo e Serbia”.

Meciul văzut de la cucurigu nu mi-a permis prea multe observații de finețe, distanța e destul de mare și toți jucătorii par micuți. A fost o luptă surdă, încrâncenată și relativ nespectaculoasă, așa cum joacă sârbii baschet, nu s-a marcat nici măcar un dunk și au fost două alley-up-uri eșuate la spanioli. Tenacității sârbilor, purtați spre victorie în mare parte de solidul pivot Nikola Pekovic, secondat de Milan Macvan care tot încuraja publicul să facă gălăgie, i s-a opus eleganța spaniolă, dar destul de ineficientă, Felipe Reyes n-a făcut mare lucru, doar Rudy Fernandez și Sergio Llull au mai mișcat dar impresionant a fost Jaycee Carroll, un shooter de excepție, care a ținut Real-ul în joc în al doilea sfert. De la sârbi mi-a mai plăcut conducătorul de joc, americanul Acie Law, un mingicar îndemânatic dar care-i dispera pe spectatori cu pasele întârziate pe care le dădea. Ibaka, la spanioli, deși are un fizic impresionant, n-a jucat mare lucru, a marcat doar două puncte și s-a chinuit să-l țină pe Pekovic.

Finalul a fost dramatic, sârbii își făceau cruci în ultimul minut și au avut noroc, LLull a ratat ultima liberă și aruncarea de trei puncte din ultimele secunde iar sala a erupt. Momentul îl vedeți în filmulețul de mai jos. Câteodată fanii stau și aclamă echipa câte o jumătate de oră, îmi spunea Milos, o dată i-au adus de două ori de la vestiare pentru ”bis”. Acum n-a fost cazul, după cinci minute am plecat spre ieșire, transpirați leoarcă de la căldura din sală.

Era ora 11 în Serbia, 12 în România, am găsit mașina întreagă și am plecat spre Timișoara, la 2:45 mă puneam în pat.

Concluzii? Serbia a cam rămas în urmă, suntem norocoși, contează că suntem în EU probabil mai mult decât ne dăm seama, oamenii sunt prietenoși, prețurile (par) mici, fanii superbi, dar un meci de foc în Sala Transilvania nu se compară cu nimic pentru mine, e vorba de echipa de suflet și de emoții.

Cronica meciului: www.euroleague.net/main/results/showgame/report?gamecode=43