Mi-am dorit de ceva vreme să o văd pe Alexandrina în concert. A fost la Bookfest, dar cine poate să ajungă la un concert pus într-o zi de luni la ora 17? În schimb aseară n-am ratat momentul, deși puțin promovată de radiourile noastre, localul s-a umplut. AH e un fel de Tori Amos, voce și pian, un timbru special și niște versuri pline de sensibilitate, ce merg foarte bine cu partiturile scrise de ea. De fapt toată prestația ei denotă sensibilitate. Am înțeles că există și o altă variantă de concert, cu formație și orchestrație mai amplă - poate data viitoare. Muzica ei e printre singurele compoziții în limba română pe care le pot introduce în playlistul de chillout, deși unul ușor depresiv.
O schimbare mică, dar de efect: au ridicat noile boxe până în tavan, prietenii știu de ce.
PS: așa cum am scris deja pe FB, primele versuri după ora 0:00, intrând în ziua mea, au fost: ”baby, viața-i frumoasă”. Dacă stau să mă gândesc, putea să mă invite și pe mine pe scenă, să mă învețe să cânt la pian, de ce doar alții să primească lecții de tobe? :))
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.