Nu țin să analizez exhaustiv anul care aproape s-a încheiat, a fost parțial nebun, parțial frumos, niciodată plictisitor. Seismograful meu arată o linie intens fracturată în prima jumătate a anului și lină într-a doua. Ca și 2005, o să fie un an de care o să-mi aduc aminte cu plăcere. Dar nu despre asta vroiam să bat câmpii.
Singura rezoluție care îmi e familiară e cea de la monitor. Am văzut că oamenii fac o grămadă de ”rezoluții” în această perioadă, promisiuni către ei înșiși. Nu știu cum să zic finuț: rahat! Dacă ți-ai propus să înveți mongoleza prin aprilie nu cred că ai așteptat următorul 1 ianuarie doar pentru că nu era pe lista de făcut în 2011. Dacă te abuzează soția și iei tigăi în cap, nu cred că te-ai dus la pescuit căști de infanterist în Cibin și aștepți 1 ianuarie ca să rupi ușa. Dacă iarba nu-ți mai place nu cred că mai continui păscutul juma de an, doar pentru a fi sigur. Dacă de la bourbon îți ies pete, nu îți iei fond de ten și aștepți 1 ianuarie ca să treci pe single malt. Suficient de clar? Dacă ai identificat o problemă, o dorință sau o necesitate și ți-a luat mai mult de o săptămână ca să-ți faci un plan de acțiune, nu cred că începutul noului an o să te ajute prea mult.
PS. Deși se dă mai babă decât e, prietenul meu Teo le zice bine.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.