La Cluj

Sâmbătă dimineaţa, când treceam prin centrul oraşului cu direcţia Cluj, văd o ciupercă atomică deasupra Liquidului. Era un fum alb, ca la Vatican când se alege papa. Hopa, i-au ajuns blestemele concurenţei, de mult auzisem că li se coace ceva. La propriu. Nu mă bucură acest dezastru, nimeni nu ar trebui să plătească în halul acesta pentru că pune dj-ul muzică de acum cinci ani; acum toată lumea va migra către locurile frecventate de noi, restul. Plus că Terracotta devenise un restaurant de referinţă pentru oraş.

La Cluj, după botez, am dat o tură prin Polus iar duminică dimineaţa prin Iulius. La brandurile internaţionale sunt preţuri exagerat de umflate: Gant, Lacoste şi Tommy Hilfiger n-au plovăre sub 800 de lei, ceea ce nu respectă în niciun fel paritatea cu preţurile în euro din restul Europei. De aceea poate şi sunt tot timpul goale. În schimb Massimo Dutti (tot marcă Zara) e surpriza plăcută, are preţuri mult mai decente şi haine de calitate, dacă o să intre mai puternic pe piaţă Bigotti şi Steilmann o să aibe probleme şi mai mari. Despre Zara pot să spun că TRF nu e un nume de raion foarte potrivit pentru România, îi mai pui un ă în coadă şi l-ai compromis.

În weekend, la Iulius e all you can eat like a pig la sushi bar, am profitat din plin, noroc că orezul nu cade greu. Că tot vorbim de sushi, cineva, nu dau nume, a comandat vineri în loc de 20 de bucăţi, 20 de porţii (a câte 10 bucăţi fiecare) la Casablanca. A scăpat dând frumos din gene, dar probabil şi azi mai e promoţie la orez acolo.