Cum recunoști un politician

Să ne înțelegem, nu-mi plac ăștia de la putere mai mult decât oricărui alt cetățean neînregimentat politic, cred că-s terminați, dar nici cei din opoziție nu-s cele mai ascuțite unelte din șopron iar săptămâna aceasta focusul și bășcălia a fost pe ei. 

Ieri s-a întâmplat ceva ce mi-a dovedit că trebuie să-i lași în plata Domnului pe toți, dacă nu pot vedea realitatea nici dacă-i mușcă de fund nu-i necesar să-ți pierzi vremea și să încerci să le dai jos ochelarii fanatismului. A fost o discuție pe facebook, un fel de ping-pong cu marea: tu servești, ea înghite mingile și dă înapoi niște spumă. Pe scurt:

• tu-ți exprimi părerea, el spune să o lași baltă;
• tu-i dai linkuri de articole, el îți spune că ești ghidat în mesaje;
• tu-l rogi să argumenteze, el răspunde că ești plătit de partid să aburești;
• tu-i ceri dovezi pentru afirmațiile lui, el o dă în bălării, răspunde evaziv și atacă, zicând că ai participat la mitinguri electorale (WTF?);
• tu încerci să-i prezinți și părerea omului neutru și sătul de demagogie, el refuză dialogul concret și scrie o mizerie generică pe blogul personal;
• tu lucrezi la privat și n-ai contracte cu Statul, el o ține pe a lui: ești vândut, contracte, bani, pdl, halatul, cât e halatul!!
• el cară bidoane de vin la manifestație, tu faci mișto de el, așa cum merită.

Iubito, trebuie să-ți mărturisesc ceva: fac parte din guerrilla (cu doi de r și doi de l, da?) mediatică, sunt un postac plătit, dar hei, vestea bună e că toate astea se întâmplă în realitatea virtuală a unuia cu prea mulți prieteni imaginari (cam 15-20 de mii).