Hidrocentrala Tarniţa

Mi-a povestit un prieten de acest megaproiect ce va costa peste 1 miliard de euro. Din câte am înţeles, deocamdată se află în faza de atragere a investitorilor, iar durata efectivă de construcţie va fi de 5-10 ani. 

După cum probabil ştiţi, consumul de energie maxim se realizează pe timpul zilei, noaptea el scade dramatic, iar acest lucru duce la o problemă fundamentală: pentru că energia produsă nu poate fi înmagazinată, tot ce ajunge în reţea ori este consumat ori se pierde. A doua problemă este că toate tipurile de echipamente producătoare de energie depind de ceva: termoenergia de disponibilitatea cărbunelui, hidroenergia de disponibilitatea apei, energia nucleară de nivelul Dunării pentru asigurarea răcirii reactoarelor, energia eoliană de existenţa vântului. De aici rezultă că singura relativ stabilă şi dependentă în orice condiţii este energia termică: cărbunele poate fi stocat iar dacă condiţiile meteorologice nu permit funcţionarea cu celelalte metode, putem porni termocentrala. Această metodă este poluantă şi UE ne obligă să reducem/închidem termocentralele, aşa că există un scenariu în care ne pierdem independenţa energetică, pentru că dacă nu o să mai putem produce constant va trebui să să suflăm în palele elicelor, să turnăm apă în Dunăre sau să importăm, iar acest lucru nu se face aşa simplu.

În acest context intervine rolul hidrocentralei Tarniţa: are acumulare prin pompaj. Adică apa care este folosită ziua pentru producerea energiei este stocată la baza lanţului de hidrocentrale şi pompată noaptea, când oricum energia nu costă aproape nimic şi este neutilizată, înapoi în vârful dealului pentru a fi refolosită a doua zi. 

Ideea nu-i nouă, studiile au început în 1975, iar prin 1985 s-a ajuns la concluzia că lacul Tarniţa este ideal ca rezervor inferior. De atunci s-au întâmplat diverse chestii, la relanti, pentru că e superscump. Proiectul are şi site: www.tarnita-lapustesti.ro