Acum un an şi un pic vă povesteam (aici) cum ne blochează vecinul poarta firmei, până l-am dezvăţat, cu greu. Între timp şi-a făcut omul parcare în curte şi a modificat bordura aşa încât poate să-şi bage maşinile în ea, aşa că n-am mai avut treabă unii cu alţii. Până într-o zi de decembrie, când bate cineva la uşă. Deschid. Vecinul, calm şi amabil, nu furios şi arogant ca atunci când îl deranjam să-şi mute maşina din poarta noastră. "Nu ştiţi a cui e maşina aia gri cu număr de Cluj care-i parcată în poarta mea?". Deja, în gând, mă tăvăleam pe jos de râs. Nu era a noastră maşina, normal.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.