Ciobanair

Sunt la Timișoara, nu cu avionul, dar m-a distrat statusul pe FB al unui angajat exasperat al unei companii albastre lowcost:

Citește în continuare

Grupurile pe Facebook - un chin

Aproape zilnic mă adaugă cineva într-un grup pe Facebook, de obicei neinteresant și publicitar. De fiecare dată trebuie să pierd câteva secunde prețioase (în care aș putea de exemplu să mă scarpin în nas sau să învăț să cânt la tulnic) și să mă scot din grupul respectiv. Facebook nu are o setare pentru a preveni adăugarea în grupuri și asta mă irită.

Citește în continuare

Subiecții și românii

Știți poate că la Sibiu sunt și studenți asiatici, din India și Pakistan. Probabil știți că Pakistanul e locul unde teroriștii se duc să moară, dar că până în acel moment au șansa să facă noi prozeliți. Așadar nu-i de mirare că SRI e interesată de studenții ciocolatii din Sibiu. Unul din băieții cu ochi albaștri s-a gândit să participe și el la niște cursuri, să vadă cum se comportă subiecții. Începe ora, deschide studentul laptopul ca să ia notițe. Ce wallpaper avea paki pe desktop? O bombă care explodează. True story.

Citește în continuare

De văzut

1. The Iron Lady - o dramatizare a vieții prim-ministrului britanic Margaret Thatcher - nu e un documentar așa că nu prea se insistă pe reușitele vieții ei politice, deși pe mine m-ar interesa și acestea. Am avea nevoie și noi de cineva care să reducă toate cheltuielile excedentare și să închidă ramurile nerentabile pentru a relansa o economie sănătoasă. Dacă se poate fără un război tip Falkland și fără a-și face probleme de imaginea publică și de următoarele alegeri. Meryl Streep face un rol bun și s-ar putea să fie una din principalele candidate la Oscar.

2. Discovery Channel - Cruise Ship Disaster, Inside the Concordia - un documentar despre recentul accidentul maritim, cauzele lui, norocul oamenilor de la bord și ce poate fi îmbunătățit. Cu imagini filmate de pasagerii de la bord și declarații ale supraviețuitorilor. Schettino a fost într-adevăr un diletant și merită pedepsit.

3. BBC - This World Inside the Meltdown - alt documentar, de data aceasta despre dezastrul de la Fukushima, eroismul angajaților și al pompierilor din Tokyo aduși pentru răcirea reactoarelor. Deși nu perfect, guvernul japonez s-a comportat mult mai responsabil față de alte țări cu experiențe similare. Nu neaparat și Tepco.

4. This Must Be The Place - Sea Penn în rol de goth rocker ajuns la 50 de ani, genul solistului de la The Cure, în căutarea torționarului tatălui său. Filmul nu-i așa spectaculos ca rezumatul, dar are o coloană sonoră de excepție și câteva momente de joc actoricesc magistral. Dacă treceți de începutul weird, s-ar putea să vă placă.

Citește în continuare

Traducere de mare finețe

Mă uit pe vplay la Weeds. La un moment dat se plimbă doi tipi, unul din ei cu o bâtă de baseball în mână. Textul original: Let's take a walk, but keep the bat in front of you.

Subtitrarea: Hai să ne plimbăm, dar ține liliacul în față.

WTF? S-ar răsuci Veverita_bc în mormânt; dacă ar fi moartă.

Citește în continuare

Remediu pentru frica de croaziere

Povesteam aseară cu nişte prieteni care lucrează pe un vas de croazieră de spaimele pasagerilor prin prisma "accidentului" Costa Concordia, ştiţi voi, vaporaşul ăla gigantic care s-a scufundat pentru că avea un căpitan italian care a navigat prea aproape de ţărm pentru a-şi saluta rudele dintr-un sat de acolo. Le-am sugerat că pot să-şi liniştească pasagerii spunându-le că al lor căpitan nu-i italian şi că toată familia lui e decedată. 

P.S. Asta merge pe mare, dacă erau în România cu autocarul, vorba celor de la CafeDeko, aveau o problemă cu plăcuţele "reduceţi viteza, familia te aşteaptă".

Citește în continuare

Roxette news

1. Roxette cântă la Cluj pe 19 iulie pe Cluj Arena. Biletele au un preţ decent, între 65-250 lei iar concertul e confirmat pe site-ul oficial. Detalii aici şi bilete aici.

2. Vor lansa un album nou intitulat Travelling pe 23 martie, în genul Tourism, adică înregistrări din hoteluri, live sau locuri/cu instrumente ciudate (pe Tourism e o piesă în care în loc de tobe folosesc o valiză Samsonite).

Citește în continuare

Reportajul ABC la fabrica Foxconn/Apple

Citește în continuare

Zboară, becule, zboară!

Nici becurile nu mai sunt ce-au fost. Mi-am renovat apartamentul în 2006 iar acum au început să cedeze primele becuri instalate atunci. M-am dus să cumpăr altele, notându-mi întâi ce scrie pe cele vechi şi făcându-le poze. Produse de aceeaşi firmă nu se mai găsesc, a trebuit să iau un spot cu mine ca să dau peste ceva similar De fapt fără ajutorul unui angajat nu m-aş fi descurcat, nimic nu mai seamănă: culoarea, puterea şi uneori nici forma. Becul lămpii din living nu mai exista în varianta de 40W a trebuit să iau de 60W. Becul veiozei la fel, nu mai există pe piaţă, a trebuit să iau unul economic, scump ca naiba, care se încălzeşte greu şi trebuie să aştept după el până pot citi. Veioza mea permite trei trepte de intensitate, dar numai cu becurile clasice, cu cel economic nu există decât o treaptă: lumină uşor chioară.

Se pare că ideea asta cu eco n-a prea fost implementată bine. Cineva n-a înţeles adevăratul scop: aceleaşi funcţii cu consum redus de curent. Nu cred că era specificat în cerinţe lumină ca la opaiţ şi cost de achiziţie de patru ori mai are decât al unui bec normal. Am plecat acasă cu vreo 2-3 becuri de 40-60W şi vreo 30 de lei mai uşor. Pun pariu că în şase ani o să se ardă şi eco-urile.

Citește în continuare

Discuţie în birou

x, citind în ziar: Calea Poplăcii se închide doi ani

y: doooi ani?? Dar ce naiba vor să facă?

z: alee

Citește în continuare

Auburn University Creed

Citit despre el într-o carte, plăcut. Detalii aici.

I believe that this is a practical world and that I can count only on what I earn. Therefore, I believe in work, hard work. 

I believe in education, which gives me the knowledge to work wisely and trains my mind and my hands to work skillfully. 

I believe in honesty and truthfulness, without which I cannot win the respect and confidence of my fellow men. 

I believe in a sound mind, in a sound body and a spirit that is not afraid, and in clean sports that develop these qualities. 

I believe in obedience to law because it protects the rights of all. 

I believe in the human touch, which cultivates sympathy with my fellow men and mutual helpfulness and brings happiness for all. 

I believe in my Country, because it is a land of freedom and because it is my own home, and that I can best serve that country by "doing justly, loving mercy, and walking humbly with my God." 

And because Auburn men and women believe in these things, I believe in Auburn and love it. 

George Petrie (1945)

Citește în continuare

Am mai scăpat o dată (2)

Imediat după accident...

Ne revenim repede din buimăcie, slovacul de la volan se panichează, desface centura aproape dându-mi un cot în gură, deschide portiera deformată din a doua încercare și o taie pe câmp. Nu știu dacă mi-a sărit căciula din cap la impact sau am aruncat-o eu imediat după că mă sufocam, desfac centura și mă gândesc ce dracu s-a panicat ăsta de a luat-o la fugă prin zăpadă, mașinile nu explodează ca în filmele americane. Ies totuși afară în relativă grabă, ca să nu constat o eventuală excepție pe pielea mea. Îl văd pe neamțul din spate fugind și el prin zăpadă. Ce naiba e cu ăștia de se împrăștie ca potârnichiile? Italianul coboară și el, calm.  La debriefingul de la berea de după o să-mi spună neamțul că el s-a speriat când a văzut ceva roșu în portiera din față (e un bec roșu ca să vezi că-i ușa deschisă) și a crezut că arde mașina, de aia a fugit. După primul accident serios deja nu mai e impresionant. E ciudat că te poți obișnui și cu așa ceva.

Motorul încă merge, farul din dreapta luminează. Noi o să ne dăm seama de asta doar după ce ne controlăm unul pe celălalt ca să vedem dacă suntem bine. Slovacul încă e pe câmp pe undeva, neamțul vine primul înapoi. Mă roagă să mă uit la ochii lui, pornesc blitzul mobilului, pare ok, mă apucă un râs isteric și îi zic că nu-i momentul să fie romantic. Se lovise de montantul mașinii în momentul impactului, dar din fericire nu tare și nu e nici măcar zgăriat. Eu îmi suflec pantalonii și îmi etalez gambele prin zăpadă, ca să văd dacă e sânge pe picior. Sunt ok. Mă întoc la mașină și opresc motorul. Îmi recuperez și căciula ajunsă taman sub pedale. E frig, suntem cu picioarele în zăpadă și bate un vânt care trântește ușile mașinii. Vine și echipajul de pe plug, îi trimitem la slovac să se înțeleagă.

Un sfert de oră mai târziu apare poliția și, imediat după, o mașină de descarcerare și o ambulanță. Vine o doctoriță la noi și ne întreabă ceva. Îi răspundem cu English or Deutsch. Pleacă. Vin cei de la descarcerare și desfac cu levierul capota mașinii, ca să scoată bateria. Poliția discută cu șoferii. Noi stăm în continuare în câmp și tremurăm și de frig și nervos. Nu ne bagă nimeni în seamă. Italianul intră înapoi în mașină, e îmbrăcat cel mai subțire dintre toți. După încă vreo cinci minute pompierii ne invită în mașina de descarcerare ca să ne încălzim. Nu s-a uitat nimeni la noi să vadă dacă avem nevoie de ajutor medical, dupa acea întrebare inițială. Neamțul e dezamăgit, la el acasă ar fi avut deja un suport alb la gât ca să-i fixeze coloana. Nu ne cere nimeni măcar să ne identificăm. A fost unul din cele mai internaționale accidente auto cu mașină mică.

După încă o jumătate de oră ne vine taxiul comandat de slovac, iar la 20:30 suntem la hotel. Ne lăsăm laptopurile, după ce verificăm că încă funcționează și mă duc cu neamțul la restaurant să bem ceva. Italianul vrea să vine și a doua zi dimineață cu noi, cu taxiul. Se pare că nu crede în ghinion. Slovacul e la poliție, o să apară mai târziu și el la masă. 60 de euro amenda. Lesne. Ne arată că are cucui. Nu de la accident ci de când s-a urcat în mașina salvării, îl durea antebrațul dar i-au zis că n-are nimic.

Râdem toți la masă, fiecare își aduce aminte altceva. Neamțul că șoferul a claxonat, noi că n-a claxonat nimeni. Nu mai știm care a urlat mai tare, sau măcar care din noi a urlat, fiecare are altă versiune a realității. Plugul, în schimb, plugul ăla mare și portocaliu ni-l amintim toți.

Când vedem pozele a doua zi constatăm că dacă intra lama un metru mai în spate, în portiere, ar fi fost prăpăd. Gaura din capotă de vreo jumătate de metru adâncime.

Citește în continuare

Am mai scăpat o dată (1)

Al treilea accident auto mai serios în care am fost implicat, niciunul din vina mea, toate trei supraviețuite fără urmări fizice majore. De data asta am dat cu gamba/tibia de bord și am o vânătaie pe piciorul, plus ceva dureri de spate și de coaste de la centură. O căzătură pe gheață ar fi fost mai dureroasă. Prietenii mei zic că-s ghinionist, eu zic că-s norocos.

Miercuri seara la ora cinci ședință/teleconferință în firma unde eram în delegație. Probabil cea mai urâtă discuție la care am luat parte într-o lungă perioadă de timp. Pe la 6 și ceva se termină, eram storși nervos toți. Pe la 7.30 decidem că e suficient și închidem ziua de muncă, coborâm din birou și dăm și peste italianul care ne așteptam de 90 de minute ca să-l ducem la pensiune. Firma și pensiunea sunt în două localități diferite, la 15 minute distanță.  Ne urcăm în mașina firmei noastre slovace, la volan slovacul nostru, în dreapta eu, în spatele meu italianul și în spatele șoferului un neamț de la un furnizor de-al nostru. Toată ziua ninsese sau plouase. Pornim la drum și nu ne place la niciunul cum conduce slovacul, foarte aproape de mașina din față, deja de dimineața nu ne simțeam în largul nostru. Neamțul de pe bancheta din  spate îl face atent pe șofer că unul din față frânează în timp ce el băga codul radioului. Îl văzuse din timp, era doar neamțul stresat. Totuși, mă aranjez mai bine în scaun, unul din lucrurile pe care le verific de fiecare dată când stau în dreapta e să am suficient loc la genunchi, în caz de ceva să nu mi zdrobesc de bord. Apoi ne relaxăm, fiecare cu gândurile lui. Ieșim din localitate și la un moment dat vine o curbă strânsă, cam la 90 de grade, singura mai dificilă de pe traseu. O știam, acum doi ani, tot iarna, era un Q7 ieșit pe câmp acolo. Neamțul îmi spune după că a tot vrut să-i zică șoferului să meargă mai încet dar n-a vrut să pară găină. Poate ar fi fost mai bine. 

Așadar ne apropiem de curbă cam cu 50-70 km/h, de pe contrasens vine un camion/sărăriță/plug portocaliu. Șoferul nostru se panichează și apasă frâna puternic, pe jos polei, oglindă, strada o ia la dreapta și noi mergem înainte, spre plugul portocaliu. Îl mai aud pe șofer zicând scheisse! și încercând să redreseze mașina. Avem timp să ne încordăm și să luăm o poziție de impact, ne uităm la lama aia portocalie cum se apropie și suntem toți conștienți că nu ne mai salvează nimic. Urmează bubuitura, se declanșează airbagurile și apoi ne rotim până în afara șoselei, pe partea noastră. Plugul e aruncat în afară pe partea lui. Restul mașinilor se opresc. 

Partea a doua la amiază.

Citește în continuare

ZenGarden (U2 tribute band)@OldiesPub

De departe cel mai fain concert pe care l-am văzut la Sibiu. Nu doar într-un club, ci orice fel de concert. Când urcau pe scenă mi-am zis că nu prea seamănă la înfățișare cu U2, solistul aduce cel mai bine cu Bono, dar ceilalți nu-s niște copii reușite. La primele versuri încercam să-mi dau seama dacă e playback sau chiar poate să cânte cineva ca Bono. Ascultați piesele de mai jos, poate o ureche antrenată o să-și dea seama că nu e vocea originală, dar pentru muritorii de rând it's as good as it gets. Așa că da, putem spune că U2 a fost la Sibiu. Concertul a început la ora 1 și a durat două ore, mi-a plăcut că băieții au interpretat piesele clasice și nu au încercat să imite turneul 360. A fost rock pur, atmosferă încinsă și nu știu când a trecut timpul. Printre altele au fost cântate Sunday Bloody Sunday, Pride (In The Name of Love), With Or Without You (de două ori, o dată la bis), Where The Streets Have No Name, New Years Day, Still Haven't Found What I'm Looking For, Beautiful Day, Magnificent, Vertigo, Even Better Than The Real Thing. 

Bebe și-a făcut cel mai frumos cadou de ziua lui și-i mulțumim pentru invitație. La mulți ani!

Citește în continuare

Cuba, cică documentar

Un pseudo-documentar de 30 de minute al unui canadian în vacanță. Trecând peste toate defectele lui și ignorându-i judecățile de valoare, rămâne imaginea unei țări în sărăcie lucie.  Reality check.

Citește în continuare

Skoda vs Plug

A se înțelege prin plug ”camion ce împrăștie nisip și are un plug solid în față”. Miercuri seara, pe drumurile Slovaciei, Skoda cu noi patru în ea a derapat pe polei într-o curbă, a intrat pe contrasens și s-a ciocnit de măgăoaie. O să revin cu toată povestea într-una din zilele următoare, când o să am chef de scris, acum că am mai scăpat o dată întreg(i) e relativ amuzantă. Gaura aia din motor e locul unde a izbit plugul.

Citește în continuare

Motiv de delegație internațională

Am aflat ce face italianul pe care l-am plimbat de la hotel la fabrică. L-a văzut unul din colegi prin hală. Știam doar că e angajatul unei firme italiene de mașini de tricotat. Am fost surprinși că se poate face delegație cu cheltuieli de avion și cazare de trei zile pentru așa ceva. Pe undeva trebuia să ne gândim că un electrician, informatician sau mecanic nu umblă doar cu o plasă din pânză cu două mere pe umăr. Să vă explic contextul întâi. În poza de mai jos e o mașină circulară de tricotat.

Observați că există un rând de geamuri, care permite controlul vizual al rolei de material tricotat. Eh, un geam era spart la o mașină și băietul ăsta a fost adus din Italia ca să taie și să schimbe sticla. Cu materialul clientului.

Citește în continuare

Slovace

Şi în Slovacia e frig şi ninge. Nu-s friguros, dar aici trăiesc în frig - afară, în fabrică sau la pensiunea unde dormim. Nu suficient frig cât să mori, doar cât să-ţi îngheţe picioarele prin două perechi de şosete sau să stai cu  tricou, cămaşă, plovăr şi geacă pe tine în birou respectiv să nu-ţi vină să ieşi de sub plapumă noaptea. 

Ieri ne-am distrat de un coleg slovac, i-a ieşit o perlă ce ne-a făcut ziua mai frumoasă. A fost ceva de genul:

- ce mai face domnul X? îl întreabă cineva;

- face bine, a terminat a doua facultate şi e baclava în psihologie;

- baclava?? poate bachelor;

- aaa, da, bachelor.

De fapt el nu spusese chiar baclava ci bacalor, dar a fost suficient pentru o porţie de râs.

Încă sunt intrigat de mâncarea lor. Au multe vegetale pe care noi le cunoaştem, dar nu le gătim frecvent. La restaurantul cu meniul zilei de 2.9 euro (supă, fel principal şi desert) am întâlnit chestii ca supă cremă de praz, usturoi, linte sau garnitură de mac. Băutura răcoritoare naţională este Kofola, un fel de cola, ce se mândreşte şi cu un sufix pe etichetă - "original". N-am crezut că poate cineva să falsifice o clonă de cola, dar cică ce-au băut colegii mei ieri la masă a fost produsul neoriginal, eu mi-am luat un ceai. Băutura alcoolică naţională e şliboviţa dar şi berea cehească are mare trecere. Berea slovacă e ca şi inexistentă, ex-preşedintele Cehiei le-a jignit-o în trecut spunând că el se spală cu ea pe dinţi.

Am mai cules şi un italian azi dimineaţă de la pensiune, venea tot la firma asta ca să le configureze nişte utilaje. Aproape deloc engleză, eu îl întrebam chestii şi el răspundea cu da, egal despre ce era vorba. E din Brescia, deci i-am zis de Lucescu şi Hagi iar el mi-a zis da, da. Deseară o să ne mai conversăm o tură, că n-are cine să-l ducă înapoi. Am fost o maşină multinaţională: un slovac, un neamţ, un român şi-un italian. Ne distrăm şi atunci când comandăm la restaurant: în engleză, germană şi slovacă, săracul chelner pleacă totdeauna confuz, când se pregăteşte să poarte o discuţie într-o limbă anume vine la rând următorul şi o schimbă. Am fost trişti de V-day, luni am mers în singurul restaurant decent din Piestany şi era gol, marţi însă n-am găsit loc aşa că am mers la pizzeria de backup. Acolo n-au melci :D

Ficiori ordonaţi slovacii ăştia, iau amendă 60 de euro dacă nu-şi curăţă toată maşina de zăpadă, ai nostri încearcă să facă ciubuc din verificarea cauciucurilor de iarnă când aşa ar fi mult mai simplu.

Mi-e frig.

Citește în continuare

Haribo la apă

Din ciclul "experimente stupide pe care nici măcar cercetătorii britanici nu le-ar face": mi s-a sugerat să văd cum arată un ursuleţ Haribo lăsat la muiat într-un pahar cu apă. După o noapte de băiţă:

În stânga mărimea originală

După două  nopţi se face şi mai mare, total transparent şi foarte fragil. Na, sper că vă simţiţi mai intelijenţi acum.

Citește în continuare

Noul BMW Seria 3

Sâmbătă am trecut pe la BMW, să văd noul Seria 3. Până să ajung la maşină i-am văzut pe unii din pişcotarii Sibiului, aceiaşi ca la orice eveniment monden cu păpică. Ba unii erau veniţi chiar în treling. Prin pişcotar mă refer la cei pe care-i doare în fund de scopul acţiunii, ei stau la masă cu prietenii şi socializează, ca să-i vadă lumea. Adevărul e că-i greu să umplii o zi, dacă n-ai nimic de lucru.

Maşina e frumoasă, a mai crescut vreo 10 cm care se simt la locurile din spate şi la volumul portbagajului (fund uşor ridicat), are un bot mai agresiv şi un preţ pe măsură: 320d - 47.000 eur inclusiv TVA. La banii ăştia i-au pus inclusiv semnalizatoare în oglinzi, jante de 17 inch şi ecran pe consola centrală (acum nu se mai plăteşte extra pentru el). Poţi opta pentru diverse finisaje, ori cu mult crom ori sport, dar nu şi pentru un preţ foarte mic, mai ales că nici TVA-ul nu te ajută iar modelele disponibile acum sunt doar 328i, 335i şi 320d.

De efect: exterior negru, interior bej cu inserţii din lemn 

Varianta sport, cu padele în spatele volanului

Citește în continuare

De V-day

Voi cu cine faceţi banking v-day? Eu am fost un romantic, am zis da - unei delegaţii în Slovacia. După câteva zile mi-am dat seama că n-am ales bine perioada. Ata ete, o să-mi spăl păcatele de Dragobete, 1 Martie, 8 Martie, Paşte, Rusalii şi Ziua Reginei.

Am auzit că Ballantines s-a oferit să sponsorizeze v-day şi de acum înainte evenimentul va purta denumirea de Ballantines Valentine's Day. Poate aţi auzit de faimoasa farsă de 1 aprilie cu Taco Liberty Bell.

Distracţie plăcută şi să beţi doar chestii roz.

Citește în continuare

Anti-ACTA Sibiu

16:40: ajungem în Piața Mare. Goală. Intrăm într-o librărie.

16:50: ieșim din librărie, piața tot goală. Doi domni povestesc cu un jandarm. Intrăm la agenția Loto. Joc la 6/49 și Noroc, probabil pentru prima dată în viața mea.

16:55: ieșim de la Loto. În piață vreo zece-douăzeci de oameni, răspândiți. E prea frig ca să stai pe loc. Ne luăm un covrig și mergem până la magazinul Zara. Mai mulți muncitori acolo decât oameni în piață.

17:00: revenim în Piața Mare. Situația e ca-n poze. Suflă un vânt subțire și sunt -6 grade. Prietena mea vrea acasă. Mă supun. În față la Arhive e o Dacie papuc a Jandarmeriei cu motorul pornit și patru jandarmi zgribuliți înăuntru. 

19:00 și două ceaiuri mai târziu: încă are picioarele reci.

Citește în continuare

Bun timing, Microsoft!

Nu-i ironic că tocmai când harddiskurile SSD devin tot mai accesibile ca preț iar datorită lor timpul de încărcare a sistemului de operare ajunge la câteva secunde, Microsoft investește resurse în optimizarea procesului de boot în Windows 8. Bun timing, ce să zic. Trebuie totuși să le dau credit pentru inițiativa blogului care explică toate schimbările majore la care lucrează.

http://blogs.msdn.com/b/b8/archive/2011/09/08/delivering-fast-boot-times-in-windows-8.aspx

Citește în continuare

Preocupări la 14 ani

N-o avea nici ex-profu' de la Jean Monet prea multe în cap, dar nici cu (pre-)adolescenţii din ziua de azi nu mi-e ruşine. N-am dovezi, dar ceva îmi spune că nu-i un caz izolat. Software-ul de control parental cred că ar trebui să iasă din stadiul de nişă de piaţă. Mostră de dialog, normal (de fapt nu-i normal), pe mess:

adriana_: ce faci
breeeeeeeee
calin: ne cunoastem?
adriana_: nup
da de unde esti
calin: din sibiu
adriana_: aaaaaaaaaaa
cati ani ai
calin: ce-i pisi, te plictisesti?
adriana_: dap
calin: eu nu
plus ca am prietena;)
adriana_: mno  fain
aaaaaaaaaaaaaa
da cati ani ai
calin: 34
adriana_: ooooooooooooooo
serios
calin: na, vezi, nu cu mine vrei sa vorbesti :)
adriana_: ba daq
eu sunt din siget
serios 34 de ani
ciudat
calin: poate pt tine:))
adriana_: :D
calin: mie mi se pare normal
adriana_: ce sa ai 34 de ani
calin: da
adriana_: eu am 14
im dai web
calin: sigur nu
adriana_: ce sigur nu
breeeeeeeeee
eu is umpic cam nebunatica de felul meu cu toti vb asa
calin: foarte bine
tot nu-ti dau web
adriana_: >:P:-P
de ce
?
:D
calin: ca daca as fi fost beat la 20 de ani ti-as fi putut fi tata:))
adriana_: serios
calin: pai nu?
adriana_: ai prietena
calin: da
adriana_: cati ani are
calin: dublu cat ai tu
adriana_: mnoh zi amu ce te tagi pa cur
calin: 14 x 2 = 28
adriana_: aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
breeeeeeeeeeeeeee
calin: na bine, hai ca am treaba, te las
adriana_: paaaaaaaaaaa
calin: ciao

Citește în continuare

Bap Kennedy

Bap Kenendy - poate aţi auzit de el, poate nu. Mari şanse să nu. E un irlandez cu voce plăcută, versuri faine şi muzică un pic altfel decât ce intră în programele mainstream de la noi. Are un album nou, The Sailor's Revege, produs de Mark Knopfler. Cea mai frumoasă piesă, după părerea mea, este cea inspirată de cel mai tânăr miner chilian prins în subteran în drama de acum doi ani - Jimmy Sanchez. Ascultaţi solo-ul de flaut din final şi spuneţi-mi ce credeţi despre piesa aceasta:

Alte trei piese puteţi asculta aici:

Citește în continuare

Reclamă pe Facebook. Detaliu interesant

Ne-am gândit la ar fi cazul să încercăm o reclamă pe Facebook cu ocazia Valentine's Day pentru site-ul nostru de postere - www.posterland.ro. O fi cunoscută ziua aceasta ca primul vârf din "triunghiul morţii" (cu 1 si 8 martie), dar pentru comerţ este o binecuvântare după începutul de an auster, când toată lumea îşi linge rănile cauzate de hemoragia de bani din decembrie.

Am conceput o reclamă simplă şi de un relativ efect, cât m-a dus mintea, pe principiul că sex sells şi V-day e musai cu roşu sau roz. A ieşit asta:

Targetul campaniei a fost stabilit la utilizatorii din România de peste 18 ani, aprox 3,7 milioane. Mai sunt 0,7 milioane de minori, pentru un total de 4,4 milioane români. Paranteză: nu ştiu cum a stabilit FB suma aceasta, probabil după datele specificate de fiecare la înregistrare, deci sigur mai sunt şi români cu altă ţară declarată. 

După 12 zile situaţia e cam aşa:

Campaign Reach = 350.000 oameni - câti "unici" au văzut campania

Frequency = 2.7 - media numărul de afişări per utilizator.

În primele zile frecvenţa era de 1.7 afişări per utilizator iar numărul de unici creştea rapid. Acum frecvenţa a ajuns la 2.7 iar numărul de unici creşte încet. Cred că sunt două explicaţii posibile.

1. Cea mai plauzibilă: numărul de utilizatori care intră des pe Facebook este apropiat de cel atins mai sus (350.000);
2. Unele categorii de utilizatori, cu anumite interese bine definite la profil, sunt targetate de alte anunţuri, făcute special pentru aceste grupuri. Noi am ales toată populaţia adultă ca ţintă a campaniei. Ca exemplu, puteam alege doar pe cei pasionaţi de muzică şi filme, numărul lor estimat de FB este de de 175.000. Afişarea unei reclame în pagină se face pe baza unei licitaţii automate între campanii. Îţi stabileşti un cost maxim per click sau mia de afişări iar FB alege campania care plăteşte mai mult - după un algoritm un pic mai complicat şi pe care nu-l cunosc, dar e probabil similar celui folosit de Google. Spuneam că nu mi se foarte plauzibil ca alte campanii să fie afişate targetat unor categorii de oameni iar a noastră să nu ajungă deloc la ei pentru că am stabilit un cost per click maxim de 0,75 lei iar valoarea medie pe care am plătit-o până acum a fost 0,21 lei, deci ar fi loc de creştere la licitaţie.

Aşadar cred că pot afirma că numărul de români adulţi care intră măcar o dată la 10 zile pe Facebook de pe un calculator e undeva sub jumătate de milion de capete pentru că pe dispozitivele mobile nu sunt afişate reclame.

Concluziile campaniei până acum: 

1. e foarte rezonabilă din punct de vedere al costurilor, mi se pare mai ieftină şi mai eficientă decât GoogleAds, deşi comparaţia nu e chiar dreaptă, prin Google ne-am făcut reclamă în 2009;
2. nu aduce creşteri de vânzări spectaculoase, dar ajută la creşterea notorietăţii brandului. Rata de click din numărul total de afişări e de 0,125% şi, din puţina teorie a marketingului pe care o ştiu eu, coroborată cu experienţa site-ului, cam la fel e şi rata de cumpărători comparativ cu vizitatorii.

Citește în continuare

Programul de sâmbătă

Pe lângă protestul anti-ACTA, puteţi merge sâmbătă la sediul BMW pentru a vedea noul seria 3, mai frumos ca niciodată şi la fel de scump ca totdeauna. Peste vreo trei ani, când o să fie disponibil pe bmw-rulate.ro şi o să îmi expire garanţia la maşină, poate o să mă intereseze. Deocamdată o să-l admir în showroom sau condus de alţii.

Citește în continuare

ACTA, non verba!

Am citit ACTA şi n-am găsit nimic revoltător. E scrisă clar, în română, şi pare benignă. Cea mai coerentă explicaţie de ce e ea periculoasă şi cu ce ne mănâncă am găsit-o în über-popularul serial RObotzi. Fac şi eu embed pentru cei care n-au dat peste filmuleţ. Eu atât vă spun, cu ACTA o să aveţi mai multe coşuri.

Ce puteţi face:

- semnaţi petiţia online aici (sunt aproape 2 milioane de europeni ce-au semnat deja). De fapt în fiecare minut în care stai pe gânduri un bit moare de foame în Africa, aşa că nu ezita, semnează!

- datorită secretarului general de redacţie al blogosferei sibiene, Tudor, ştiu că sâmbătă la ora 17 e un protest în centrul Sibiului, puteţi să vă alăturaţi. De data aceasta e civic, e voie. Detalii pe Facebook.

Să n-ajungem să zicem ACTA est fabula!

Citește în continuare

Deja vu

Domnul Cătălin Baba propus la Educaţie e undeva la mijlocul distanţei dintre Stephen Root/Jimmy James din News Radio şi Newman din Seinfeld.

Citește în continuare

Scurte

• Se pregăteşte o nouă lege care obligă cetăţenii cu trotuar în faţa porţii să scoată reşourile afară pentru a topi gheaţa;

• Cred că am găsit una din cele mai liniştite meserii din lume: tipul care ţine parul acela colorat folosit la măsurătorile topometrice.

Citește în continuare

We Need to Talk about Kevin

Vin doi misionari la ușă: - Hello 'mam, do you know where you're spending your afterlife? 

- Oh, yes, I do. I'm going straight to hell.

Am luat de mult filmul, dar n-am fost până acum în starea de spirit necesară pentru a-l vedea. În Germania, într-o seară liniştită la hotel, i-am dat o şansă. Acţiunea evoluează printr-o secvenţă de flashback-uri, e molcomă la început, aşa că îţi pune răbdarea la încercare în primul sfert de oră. Merită să aştepţi, nu pentru că restul filmului ar fi mai alert ci pentru că o să începi să înţelegi mai mult, mai ales prin intuiţie. Ce greșeli poți să faci ca părinte pentru a crește un copil care va pune mâna pe armă și-și va ucide colegii? Unde trebuia să faci zig și ai făcut zag, iar în loc de un copil normal a ieșit unul apucat de amok? L-ai deformat tu pe el sau el pe tine? Cum poți să mai trăiești după aceea în orășelul care te urăște? Câteva întrebări care apar, la unele se răspunde, la altele nu, până la urmă e doar un film şi-o viziune dramatică/regizorală a unei situaţii ipotetice.

Tilda Swinton face un rol mare iar John C. Reilly arată că poate să joace și în altceva decât comedii, dar rolul lui e destul de insignifiant. Nu-i un film ușor iar dacă cumva aveți copii mici s-ar putea să vă sperie, dar sunt câteva reguli simple: nu-i răsfățați și nu le cumpărați un arc. Și nu vă piliți cu vin dacă aveți impresia că-l creșteți pe Chucky, n-ajută.

Citește în continuare

Primul concert Oldiz Bend în noua formulă

Ce putea fi mai frumos după o delegație plină de stres decât un concert Oldiz Bend și niște single malt? După o pauză de concedii, schimbări și repetiții a venit momentul să-i vedem iarăși pe scena din Oldies pe primii, respectiv în pahare pe celălalt. După cum se știe, au avut loc două înlocuiri care s-au dovedit de bun augur. La chitară bass a venit Florin Barbu, votat cel mai bun basist al României câțiva ani la rând, ex-Proconsul și Timpuri Noi/Partizan, cel care are și magazinul de chitare xBase iar noua solistă e Sofia, una din prezențele constante pe scena de karaoke, care s-a apucat serios de treabă și studiază muzica în mod profesionist. 

Concertul de vineri a început cu piesa Oceana - Cry Cry, foarte originală trecerea de la acordurile de început puse în boxe în loop și videoclipul piesei pe monitoare la aprinderea luminilor scenei și începutul muzicii live. Pe lângă piesele clasice pe care le cântă Bebe&Co au apărut și multe noutăți: Moves Like Jagger, Rolling into Deep, o variantă ”psihedelică” cu accentul pe clape a piesei I Follow Rivers, un medley din Hot Stuff/Funky Town/Lady Marmalade, Liquido - Narcotic și un super cover după No Doubt - It's My Life. Am plecat acasă după ora 3, cu urechile țiuindu-mi, bine dispus după o seară și un spectacol de excepție. Da, probabil și whisky-ul a ajutat, dar eu de câte ori iau parte la un concert mă simt ca un copil în fața bradului de Crăciun.

Dacă tot vorbeam de Partizan, trebuie spus că în aceste zile s-au reunit la Sibiu, fac repetiții pe scena din Oldies, a revenit Florin la bass, la tobe a venit Ionuț Croitoru iar de sunet se ocupă Bebe. Pe 16 februarie e planificat primul concert, la Oldies Pub, normal.

Citește în continuare

Scurte

1. Cât timp am fost plecat în delegație am lăsat mașina la ai mei în curte. Dragul de tata, om cu experiența Daciei la bază, s-a dus după câteva zile și mi-a pornit-o, numai așa, că-i frig afară. M-a amuzat ideea, că doar nici la noile Dacii nu mai trebuie să le faci asta, darămite altora. Ei bine, când m-am urcat azi în ea și am pornit-o mi-a apărut pe bord că ar fi cazul să o duc la service. Și-a revenit după un pic de mers prin oraș, probabil i-a dereglat frigul ceva senzori. De fapt dacă întrebați la orice service, la -20 de grade mașinile o cam iau razna și le pică electronicele, am pățit-o cu Renault în garanție, au pățit-o și alții cu BMW-uri. Așadar vechea Dacie, pornită din când în când, s-ar putea să fi fost mai fiabilă la temperaturi siberiene.

2. Ședință în Germania. Discutăm chestii și un neamț zice o expresie de-a lor, ceva gen ”prăjitură cu frișcă”, cu sensul de maximul luxului sau al confortului. Mă întorc către colegii mei, le zic: avem și o expresie din asta - pită cu șnițel. Pe-ai mei îi bufnește râsul iar nemții au devenit interesați când au auzit de snitzel și m-au pus să le traduc, dar n-au fost impresionați, pentru ei șnițelul e ceva banal.

Citește în continuare

Muzică nouă

Nu vă aduc gumă, haribo sau ciocolată ci muzică de la radio, din Germania. Trăiască Shazam.

Skinny Love, varianta Birdy, dar și încercați și originala lui Bon Iver.

După domnișoara de 15 ani de mai sus, ce putea să urmeze decât... un tânăr belgian care face muzică. Asta în sine e o știre, nu? Piesa asta e hot în Europa, are și remixuri de club:



Și una de pe Guerrilla:

Citește în continuare

Undeva în Geseke

Am o săptămână grea, dar din fericire mâine zbor spre casă. Acum îmi aduc de ce plecam cu migrene de la clientul ăsta la hotel în fiecare seară, acum 5 ani când am dat ultima oară cu sapa pe aici.  Acum nu mă mai doare capul, dar ieri la ora 14 când m-am uitat la ceas și am constatat că mai sunt trei ore de muncă m-am deprimat. Chinul e cauzat de un upgrade, după săptămâni de pregătire, dar pentru că n-ai cum să detectezi toate problemele, e nevoie de cineva la fața locului care să rezolve orice poate apărea în primele zile de folosire a versiunii noi. Și au apărut suficiente, nu grave, dar cât să te țină ocupat de la 8 la 5. Măcar e singurul client unde avem cola la discreție. 

Seara mi-o petrec cu colegul neamț în restaurantul hotelului, la bere și cină. Între timp poți să consumi și în Sibiu un fel de mâncare cu 12 euro, diferența e că aici de banii ăia ai și garnitură, salată plus suficient fel principal încât să te saturi. Vorbesc de vită, somon afumat sau un păstrăv pe steroizi, mai lung ca farfuria. Nu mai e nici România așa ieftină iar aici nu încearcă nimeni să te tragă în piept și nu ești nevoit să-ți faci calcule separate cu garnitura, pâine, scobitori și alte cele. Totul la grămadă, într-un singur preț.  Berea la 3 euro 0,5 litri e încă scumpă, dar ”de la mama ei”. Localul are un secol de la deschidere, probabil renovat cândva pe parcurs.

Într-o seară, când am vrut să plătesc, îmi zice neamțul: "dacă îmi dai 10 euro, jumătate trebuie să-i dau la asociatul meu, iar din ce rămâne îmi ia statul 50%, așa că ce să fac cu 2.5 euro. Plătesc eu."

Citește în continuare

Salvator Mundi

Am văzut un excelent documentar BBC intitulat "DaVinci, The Lost Treasure", nu doar despre Leonardo ci şi despre o nouă pictură de-a sa, descoperită recent - Salvator Mundi. Despre tablou se ştia de secole, dar s-a presupus a fi pierdut. În 1958 a fost cumpărat cu 45 de lire şi se presupunea că ar fi o copie crudă a originalului, în aşa un hal de degradare se afla. Acum câtiva ani cineva a achiziţionat respectiva pictură şi a restaurat-o, având surpriza să găsească detalii care ar valida-o drept autentică. Lipsa detaliilor şi evazivitatea nu-s din cauza lipsei mele de chef de a scrie, nu s-au dat publicităţii prea multe informaţii despre istoria şi autenticitatea tabloului. Pregătită pentru a fi vândută la o licitaţie ulterioară, preţul de pornire este de 125 milioane de lire sterline.

Până în 5 februarie este expus la Londra, în cea mai mare expoziţitie Leonardo. Alături de el se află de exemplu prea puţin cunoscuta "Cină cea de taină" de la Oxford, pictată în timpul lui Leonardo de un colaborator sau elev de-al lui. Are valoare deoarece, spre deosebire de original, s-a păstrat în condiţii excelente şi ne dezvăluie părţile ce s-au pierdut din acesta.

Dacă aveţi o oră liberă şi îl găsiţi pe net, uitaţi-vă la documentar, este simpatic şi bine făcut, conţine informaţii interesante iar Fiona Bruce, prezentatoarea, este deosebit de charismatică.

Lectură suplimentară: http://www.telegraph.co.uk/culture/art/leonardo-da-vinci/8875031/Did-Leonardo-da-Vinci-paint-the-Salvator-Mundi.html

Citește în continuare