Vin doi misionari la ușă: - Hello 'mam, do you know where you're spending your afterlife?
- Oh, yes, I do. I'm going straight to hell.
Am luat de mult filmul, dar n-am fost până acum în starea de spirit necesară pentru a-l vedea. În Germania, într-o seară liniştită la hotel, i-am dat o şansă. Acţiunea evoluează printr-o secvenţă de flashback-uri, e molcomă la început, aşa că îţi pune răbdarea la încercare în primul sfert de oră. Merită să aştepţi, nu pentru că restul filmului ar fi mai alert ci pentru că o să începi să înţelegi mai mult, mai ales prin intuiţie. Ce greșeli poți să faci ca părinte pentru a crește un copil care va pune mâna pe armă și-și va ucide colegii? Unde trebuia să faci zig și ai făcut zag, iar în loc de un copil normal a ieșit unul apucat de amok? L-ai deformat tu pe el sau el pe tine? Cum poți să mai trăiești după aceea în orășelul care te urăște? Câteva întrebări care apar, la unele se răspunde, la altele nu, până la urmă e doar un film şi-o viziune dramatică/regizorală a unei situaţii ipotetice.
Tilda Swinton face un rol mare iar John C. Reilly arată că poate să joace și în altceva decât comedii, dar rolul lui e destul de insignifiant. Nu-i un film ușor iar dacă cumva aveți copii mici s-ar putea să vă sperie, dar sunt câteva reguli simple: nu-i răsfățați și nu le cumpărați un arc. Și nu vă piliți cu vin dacă aveți impresia că-l creșteți pe Chucky, n-ajută.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.