O zi în Porto

Pentru că am și săptămâna viitoare treabă în Portugalia am rămas peste weekend în Porto. L-am mai vizitat și în trecut, am mai făcut figura asta de încă două ori, dar au trecut ceva ani de atunci. Mi-am propus să mă plimb un pic pe faleză și să stau pe o terasă cu iPad-ul în brațe și am ajuns să fac, pe lângă asta, un tur de forță al orașului - de curiozitate am măsurat pe Google Maps distanța parcursă, cam 10 kilometri.

Porto e orașul amplasat pe partea dreaptă a fluviului Duoro, la vărsarea acestuia în Atlantic. Pe malul celălalt al râului e Vila Nova de Gaia, oraș soră. Eu sunt cazat în Gaia, dar știam din turele anterioare că sunt niște terase faine pe faleza de lângă Porto, la ocean, așa că am luat un taxi și l-am pus să mă ducă la prima plajă dinspre râu. De acolo am luat-o frumos la picior, într-o plimbare plăcută, alături de localnici care au ieșit să facă jogging, să se plimbe pe jos, cu câinii, copiii sau bicicletele. Când am ajuns la bulevardul perpendicular Boavista, după care începe Matosinhos, un oraș alipit și portul, știind deja care-i oferta de terase, am luat-o înapoi și m-am așezat pe una cu wifi. 

După vreo oră și ceva am plecat spre digul amplasat la revărsarea râului, m-am uitat la pescarii de toate sexele (eu n-am mai văzut babă cu batic să dea la pește cu supermulinetă) și m-am hotărât să urmez cursul răului în amonte, spre centrul orașului. Mare greșeală, sunt vreo 6 km. Două ore mai târziu și bronzat pe ceafă, am ajuns la destinație. M-am pus carcasa pe o terasă ca să iau o masă de amiaz târzie, m-am lăsat țepuit cu antreurile lor de 8 euro pe care nu le-am cerut, m-am delectat cu o friptură și cu o sticlă de vin roșu (îmi place că au peste tot sticle de 0,375ml) și m-am odihnit. Am plecat la hotel pe la 12 și m-am întors la 18, cu o dorință mare să mă bag sub duș, n-a fost suficient de cald de mânecă scurtă, dar în multe momente prea cald de plovăr.

Urmează o selecție de poze de la Atlantic, mâine câteva de pe malul Duoro, sunt făcute cu tableta, așa că fiți indulgenți. Ce-mi place foarte mult în Porto e curățenia și grija pentru natură, toate amenajările de pe malul mării sunt făcute cu bun simț, arhitectură interesantă și încercând să prezerve vegetația specifică plajelor.

Citește în continuare

Și noi râdeam de belgieni...

... când colo, ăștia-i mănâncă:

Găsită ieri într-un meniu. Cuvântul căutat era miel.

Citește în continuare

Românul dă foc, portughezului îi arde de la sine

....pădurea. Au avut parte de cea mai secetoasă iarnă ever. Alaltăieri, cum a dat căldura, 24 de grade, nu cine știe ce, au început incendiile. Doar în ziua aceea au avut 23 de incendii de pădure în toată țara. Eu am văzut fumul a două, unul lângă Lisabona și unul de pe autostradă. Suplimentar a mai luat foc și-o fabrică de vopsele, din alte cauze. Aseară, când am ieșit de la client, pe jumătate de orizont se vedeau trei incendii.  Șocant. Am făcut poze că poate nu mă credeți:

Citește în continuare

Suntem certificați în Portugalia

Să vă povestesc cum fu la ”Finanțe” (numele real e ceva de genul Direcția Generală a Taxelor și Impozitelor, vezi poza, dar e mai scurt așa). În primul rând de ce am ajuns la Lisabona? Pentru că portughezii au o regulă nouă, toate software-urile care emit facturi trebuie certificate de ei, pentru a combate evaziunea fiscală. Procesul nu-i foarte complicat, dar nici simplu, în principiu toate informațiile relevante ale unei facturi dau un hash (o informație-sumar criptată) ce nu mai poate fi modificată ulterior pentru că are inclusă și informația facturii anterioare (și lanțul ăsta continuă), astfel împiedicând dubla contabilitate și ingineriile financiare cu ajutorul programelor. Sau cel puțin așa speră ei. Legea e în vigoare de prin 2007, dar de la 1 aprilie 2012 se aplică la toate firmele, inclusiv clienților noștri, așa că după o perioadă de implementare a venit momentul să dau piept cu ursul birocratic și să le arăt cum ne-am conformat.

Am ajuns luni seara în capitala Portugaliei după o trecere la ora de vară și două ore diferență de fus orar, adică varză, undeva spre ora 2 a României, iar marți la ora 10 era întâlnirea. Normal că m-am trezit devreme, am luat micul dejun cu reprezentantul portughez al clientului, care mă ajută cu logistica, la 8.30 eram gata de plecare, distanța dintre hotel și direcția financiară fiind de doar 600 de metri, la 9.00 ”admiram” clădirea lor:

Apoi ne-am pus la o terasă la o cafea, căci aici e vară deja, era soare și frumos. La 9.30 ne-am întors la Finanțe iar portarul ne-a spus că domnii cu care aveam întâlnirea n-au ajuns încă. În curând a început să fie trafic prin clădire, cam pe la 10 s-au strâns și angajații la lucru. Paranteză: ați auzit că e criză în Portugalia? Dacă ajungi aici nu-ți dai seama, o relaxare totală, nu părea să se teamă nimeni că rămâne fără loc de muncă.

La 10:30 a început întâlnirea, nu pentru că oamenii respectivi ar fi indolenți ci pentru că au călătorit din alt oraș. Îmi imaginam că o să discut cu cine știe ce figurant, dar domnul care a condus interviul, demonstația practică și tot restul interogatoriului a fost foarte  competent și profesionist, probabil a făcut acest proces de mii de ori așa că știa exact care-s modalitățile în care se poate jongla cu un software, am fost impresionat. Toată distracția a durat peste două ore, m-au trecut toate transpirațiile, am ieșit cu o jumătate de pagină de notițe și corecturi pe care urmează să le fac pentru a fi în regulă total, lucruri la care nu m-am gândit și care nu erau clare din legea scrisă. La un moment dat era chiar să picăm testul, dar am schimbat în două minute un ”feature” pe care îl implementasem și cu care nu era de acord și am putut continua. Singurul motiv pentru care  nu am luat numărul de înregistrare pe loc ci îl vom primi în următoarele zile a fost faptul că o versiune deja implementată la client nu poate fi certificată, ci doar una ulterioară, așa că am făcut o subversiune nouă și a trebuit să retrimitem mailul cu cererea de certificare. Birocrație. Noroc că modificările pe care trebuie să le mai fac pot fi trimise pe email pentru verficare. 

Stors, dar happy, am ieșit din clădirea Finanțelor, nu înainte de a întreba cam după câte sesiuni s-au certificat alte programe - unele după 4-5 încercări. Aveam în față încă o zi jumătate de petrecut în Lisabona pentru că am planificat două zile în ideea în care dacă nu merg lucrurile bine în prima zi, să am șansa să le corectez la hotel și să ne întoarcem în a doua. N-a fost cazul, timpul rămas putea fi folosit pentru ceva plăcut: turismul. Primul lucru, ne-am pus la o terasă să luam masa de amiază, iar după câteva minute o rafală bruscă de vânt a smuls din soclu umbrela de lângă noi și mi-a trecut ditamai drugul de fier pe lângă țeastă. Portughezul s-a albit, eu cum nu văd cu ceafa n-am știut ce s-a întâmplat până n-am văzut-o în aer, aruncată peste umbrela de lângă. Acolo s-au încheiat toate problemele, despre ce a urmat o să vă povestesc probabil săptămâna viitoare, căci am uitat cablul usb al aparatului foto și vreau să fie ilustrate posturile.

Citește în continuare

Un aparat care mă scuipă

E vorba de ţigănia aceea de aparat de împrospătare a aerului cu senzor de mişcare. Are maică-mea unul într-un hol, de câte ori trec pe lângă el îmi trage un jet în freză. Ăsta-i relativ benign, am îmvăţat să mă feresc, dar mai există unul în baie la firmă, cu acelaşi comportament. Fiind şi camera mică, aproape te asfixiază cu mirosul lui chimic. Întind gâtul spre geam ca puiul de vrabie spre maică-sa, când o vede venind cu viermişorul. Înţeleg scopul lui, dar mi s-ar părea mai deştept să declanşeze după ce nu mai simte mişcare, nu invers, că doar nu-i deodorant automat.

Citește în continuare

TeamViewer fail

Nu credeam că o să apuc ziua în care o să am o asemenea viteză de transfer -3200 TB/s. În mod normal mă "chinui" cu 1500KB/s. Mă, care te joci cu led-ul pe fibra optică?

Citește în continuare

Avantaj de frequent traveler

Ajung la aeroport, domnisoara de la check-in lufthansa era o cunoscuta, de la Oldies: ti-am tinut deja loc la iesirea de urgenta, zice. Nice!

La ghiseul de inchirieri masini o alta cunoscuta, stam la cafea.

La control pasapoarte, o domnisoara pe care o stiu tot din Oldies, vine cu fetele de la politia de frontiera. Conversatie.

La controlul de securitate e un tip care-si rotunjea veniturile ca bodyguard la Caro pe vremuri. Iar conversatie.

Pilotii nu mi-s cunoscuti. Ciudat :D

Citește în continuare

Spre Portugalia

Ca de fiecare dată când te grăbeşti şi azi s-a ivit o urgenţă taman când trebuia să-mi închid socotelile şi să mă pregătesc de delegaţie. În următoarele 10 zile o să fiu în Portugalia, întâi la Lisabona unde am o întâlnire la un minister pentru certificarea unui software în ţara respectivă (aşa că mâine la ora 12 ţineţi-mi pumnii să iasă bine) iar apoi la client, lângă Porto, unde o să-mi petrec şi weekendul. O să revin cu impresii de călătorie, bineînţeles.

Citește în continuare

Lansare noul iPad

Acum o săptămână am cerut pe mail nişte informaţii legate de preţ şi disponibilitate pentru noul iPad şi AppleTV de la două firme: Apcom şi Noumax. Apcom, care e dealer oficial în România, nu a binevoit să răspundă nici până în ziua de azi. Ei de obicei răspundeau în scârbă şi tardiv, că am mai cumpărat de la ei, dar acum chiar şi-au atins limitele. În schimb cei de la resellerul Noumax au fost prompţi, mi-au răspuns în aceeaşi seară la email şi am iniţiat un dialog constant, aşa că m-au câştigat de client. Mai mult, pentru că azi o să fiu la Cluj, au trimis şi rezervat pentru mine o tabletă la magazinul lor de acolo. 

Vineri, 23.03 ora 17, când scriu acest articol Apcom are un anunţ pe site că noul iPad "vine pe 23 martie", dar în magazinul online e doar iPad2. Noumax are toată gama de produse puse la vânzare pe site încă de la ora 10 dimineaţa.

Citește în continuare

Posterland.ro - primul client supărat în 4 ani

Din când în când aş vrea să urmez exemplul lui Alexa şi să-mi triez şi eu clienţii. Cu nesimţiţii care refulează din te miri ce motive să nu am relaţii comerciale, să educăm atât companiile cât şi clientul final. Clientul nostru, stăpânul nostru e adevărat până la un punct - nu cred că am să învăţ să tolerez niciodată o persoană lipsită de bun simţ. Din fericire cazuri ca cel povestit mai jos sunt rare, mai des avem parte de mailuri de genul acesta:

Bună ziua!!!

Comanda mea a ajuns acum o jumătate de oră, safe and and sound :)  Posterele sunt minunate și de bună calitate. Mulțumesc pentru cadou, este cum nu se poate mai nimerit. Cu siguranță o să revin cu o nouă comandă. 

O zi bună cu mulți clienți mulțumiți,

Povestea începe într-o duminică, după amiază, când partenerul meu vede un apel pierdut pe telefonul de firmă. Sună înapoi şi-i răspunde un tip, care întreabă de nişte postere. I se trimite în aceeaşi zi o listă pe email cu modelele care corespund cerinţelor sale (atenţie - duminica după amiază, nici măcar n-a fost trimis să folosească căsuţa de căutare de pe site). Omul îşi alege un poster şi face o comandă pe site. În timpul discuţiei telefonice este întrebat dacă comanda este urgentă. Spune că nu. Totul foarte civilizat şi din partea lui şi a colegului meu. Ca urmare a comenzii primeşte următorul email de confirmare, în aceeaşi seară:

Multumim pentru comanda! Termen de predare catre curier: aprox 5 zile lucratoare.

Aci vine o scurtă paranteză: noi suntem o firmă mică şi ne organizăm în aşa fel încât să fie acceptabile livrările atât pentru clienţi cât şi pentru curier şi pentru noi. Dacă e o urgenţă livrăm rapid, restul comenzilor sunt procesate o dată pe săptămână, duminica, şi predate curierului luni dimineaţă. Domnul respectiv a dat comanda în jurul orei 19, deja după ce pregătisem lotul săptămânii anterioare. Procesul nu-i complicat, dar nici simplu, se fac nişte documente pentru curier, pentru ramburs, factură, ambalare etc. Aşadar comanda lui, aşa cum i s-a comunicat în mail, urma să fie predată către curier în aproximativ 5 zile lucrătoare. Reamintesc că spusese că nu-i o urgenţă. Fix peste o săptămână, luni dimineaţa (19.03), îi trimitem următorul mail de confirmare a expedierii:

Comanda dvs va fi predata catre curier GLS in 19.03.2012. Nr colet: 964201470xxxx

Răspunsul lui, de mare fineţe:

Dupa o saptamana puneti comanda la curier? Pe bune?

La care a trebuit să-i răspund, cu toată decenţa. A fost greu, dar cred că mi-a ieşit bine:

Buna ziua,

multumim pentru email. In emailul de confirmare a comenzii dvs a fost specificat timpul de predare catre curier de aprox. 5 zile lucratoare. In mod normal, desi nu putem garanta timpii curierului, maine ar trebui sa va fie livrat coletul.

Pe viitor, daca este vorba de o urgenta si se doreste o livrare rapida, ne puteti anunta si vom grabi procesul de expediere fara niciun cost suplimentar astfel incat sa primiti coletul pana la data ceruta de dvs.

Desi speram ca expedierea comenzii astazi nu este decat un inconvenient minor, in cazul in care doriti sa anulati livrarea va rugam sa ne spuneti si vom opri curierul.

Salutari,

posterland.ro

Urmează ultima perlă:

Am inteles.
Asta este stilul dvs de a face bussiness. Atata vreme cat alti clienti il apreciaza inseamna ca va infloresc profiturile.
Din partea mea nu primiti feedback pozitiv, ba chiar o sa dau sfoara in tara sa va evite lumea pe cat posibil.

Moment în care l-am căutat pe Facebook, să văd şi eu pe cine am supărat aşa tare. Copchil din Bârlad, relocat la Capitală. O fi avut o zi grea la serviciu. Am băut un ceai de liniştire şi mi-am văzut de viaţă, din punctul meu de vedere tot procesul s-a desfăşurat corect şi a avut feedback la fiecare etapă despre ce se va întampla şi când. Am avut intenţia, pentru un moment, să îi refuz comanda, dar m-am calmat. N-o fi ăsta cel mai bun exemplu de nesimţire a unor clienţi, o chelneriţă într-un bar de noapte cred că are nişte poveşti ce nu se pot compara, dar trebuia povestit. Pentru sănătatea mea mentală.

Citește în continuare

St. Patrick's Day

Ce poate face rumânu sibian de SPD în afară de a merge la Felinarul, singurul loc care adăposteşte o irlandeză naturalizată, bine vorbitoare a limbii noastre? Păi poate mânca acasă, dar e musai să bea un Guinness sau Kilkenny într-unul din puburile locale, că la mâncare irlandeză pe bază de organe interne (pie) nu prea ne avântăm, dar "ciorbele" lor negre ne plac.

Noi ne-am decis pentru Felinarul totuşi, am gustat din faimoasa chowder - zamă de fructe de mare - şi ne-am delectat cu celelalte feluri ale meniului special: scoici şi creveţi, plus apple-crumble-pie-ul cu îngheţată de la desert. Mai are sens să zic cât de bune au fost?

Apoi am continuat petrecerea la Vintage, dar nu cu bere ci cu nişte cuba libre, din motive pe care nu mi le mai amintesc :) Trăiască St. Patty!

Citește în continuare

Tortură

Dă-i unui fumător o cafea, dar nu-l lăsa să fumeze.

Citește în continuare

Angajaţii Poştei Române fură

Sau, ca să fiu perfect cinstit, cei ai Royal Mail, dar voi pe cine aţi bănui? Am comandat cărţi de pe Amazon UK la începutul lunii februarie, data estimată de livrare fiind 16 februarie. Mă uit în fiecare zi în poştă, niciun mandat. Pe la sfârşitul lui februarie sun la Poşta din Ştrand, o doamnă amabilă se uită printre colete şi nu găseşte nimic cu numele meu. Mai aştept câteva zile şi în jurul zilei de 1 martie mă duc la ei, vorbesc şi cu cei de la colete externe şi cu cei de la interne - pentru că dacă s-a trimis pachetul ca "imprimate" nu ajunge la colete externe. Nu era nimic pentru mine. Mă întreabă de număr de identificare, dar Amazon nu oferă track&trace la colete cu valoare mică, doar mod standard sau priority.

Scriu celor de la Amazon, care retrimit coletul, gratis, de data asta ca priority. Data estimată pentru sosire este respectată, în 16 martie găsesc mandatul în cutia poştală. Într-adevăr, la poştă era categorisit ca "imprimate". Cadoul meu de V-day ajunge cu o lună întârziere:

Citește în continuare

Idei în dialog

Metoda Turcu de liniştit nevestele altora:
calin: hello. unde-i yyy?:)
xxx:: hei
xxx: nu stiu, a disparut dintr-o data de pe mess
xxx: nu a zis nimic
xxx: revine el
calin: o fi lesinat si o tras laptopul peste el
calin: sau poate le-a cazut doar netul :D

Citește în continuare

Braşov - bistro-uri şi cafenele

Ce mi-a plăcut la Braşov şi încă nu a apărut la Sibiu (cu excepţia Redal) e stilul american de baruri cu coffee-to-go, adică acele locuri unde poti intra în drum spre serviciu pentru a lua o cafea la pachet într-o ceaşcă din carton de diverse mărimi. Ok, există McD şi alte fast-food-uri, doar că în aceste cafenele oferta e mai bogată, cam ca la Starbucks. În centrul Braşovului există două asemenea locaţii, ambele Cafeteca.

La capitolul cafenele centrale/stradale Sibiul bate de departe concurenţa însă Braşovul se poate mândri cu câteva restaurante bune, care cel puţin arată bine de afară şi au un meniu interesant, n-am intrat însă în toate. Plimbându-ne spre Poarta Schei mi-a atras atenţia o tăbliţă neagră amplasată pe peretele unui bistro cu un exterior insipid, însă cuvintele "foie gras chaud" nu le întâlneşti prea des prin meniurile din România, aşa că mi-am făcut o notă mentală şi ne-am întors la el la capătul plimbării.

Restaurantul poartă numele complet Poarta Schei 4 - bistro&chestii, are un interior cochet şi un meniu de excepţie. Vi-l recomand călduros. Mie mi-a făcut cu ochiul un tournedos de vită cu foie gras şi sos de trufe cu garnitură de penne, delicios şi îndestulător (al doilea aspect mai rar în restaurante de fiţe), pe care l-am şi pozat, ca să par vărul de la ţară ajuns la oraş (ce nu fac eu pt blogul ăsta):

Ne-am întins şi la un desert, suna bine carpaccio de căpşuni cu îngheţată de vanilie şi fistic. Prezentarea a fost de excepţie, dar ăsta mi s-a părut cam scump pentru nişte căpşuni şi un cub de îngheţată:

Am mai remarcat muzica franţuzească "oldies", pardon, Radio Nostalgie, şi amenajarea cochetă şi simpatică, dar nu opulentă:

Citește în continuare

Braşov

Acum o săptămână, când am coborât de la cabană, ne-am uitat pe prognoza meteo şi pe calendar şi am decis că nici următoarele weekenduri nu o să le petrecem acasă. Sighişoara a picat de pe listă, a fost bifată de curând, Clujului îi vine rândul în weekendul acesta, Alba Iulia e în standby pentru arătat unor nemţi care au să vină în delegaţie, dar poate o să intrăm când ne întoarcem de la Cluj, Timişoara e frecventată lunar, în Bucureşti o să ajungem probabil peste vreo lună-două la o lansare de locaţie (surpriză), aşa că în relativă proximitate a mai rămas Braşovul. Sau Vâlcea. E drept, de Vâlcea mi-am amintit că există scriind acest post.

Aşadar Braşov a fost, fără planuri de Poiană, de shopping sau de mers la aquapark, doar plimbare şi stat la soare ca şopârlele. Având noroc de drum curat şi liber, într-o oră şi jumătate am fost acolo. Am găsit o parcare cu plată lângă Biserica Neagră şi am plecat să vedem ce-i nou prin centru. N-am mai fost din 2005-2006, când am mâncat clătite şi ne-am vărsat maţele în drum spre casă. Ce vremuri. Nu s-au schimbat foarte multe, a supravieţuit clătităria (doh!), barul pe două nivele unde serveau baclavale şi alte câteva repere pe care le ştiam.

Zăpadă, multă zăpadă

Pentru mine Braşovul nu e mai frumos ca Sibiul, nu m-a impresionat, dar poate momentul a fost prost ales. Ai noştri au strâns zăpada din centru, acolo erau încă mormane - la fel şi la Timişoara. Să nu poţi curăţa trei străzi pietonale şi o piaţă mi se pare proastă administraţie şi afectează prima impresie a turistului. O parte din zăpada respectivă se topea, deci erau bălţi pe jos, alimentate şi de zăpada de pe acoperişuri care se topea şi ea, logic. Aici apare problema a doua - o grămadă de burlane şi scocuri rupte, care picurau în capul sau se revărsau pe picioarele trecătorilor. Ca şi în Sibiu, dar un pic mai arhaic, există magazine de lux (Lacoste, Stefanel) dar şi Reparaţii TV şi Artizanat, ambele în faţade de metal, eventual cu grilaj, încremenite în timp. Spre deosebire de Sibiu, exterioarele caselor şi clădirilor monument istoric sunt mai degradate - de exemplu Casa Hirscher. Biserica Neagră e înconjurată de o curte de pământ ce ar merge foarte bine pietruită, ca să nu te plimbi prin noroi. Multe spaţii sunt de vânzare sau de închiriat, semn al crizei sau al chiriilor mari.

Everybody in ză piaţa mare!

Oraşul nu-i un dezastru, are potenţial şi cu un pic de atenţie poate fi transformat în ceva şi mai atrăgător. Interesant e că toată lumea se adună în Piaţa Sfatului, la soare, era plin de oameni. Mi-a plăcut şi zona Porţii Schei iar Poarta Ecaterina şi clădirile adiacente, ale Ordinului Arhitecţilor, sunt superbe. Centrul are şi unele clădiri foarte interesante şi frumoase. Or fi şi alte monumente şi locaţii pe care le-am ratat, n-am făcut un tur exhaustiv sau ghidat, aşa că toate aceste impresii sunt subiective şi superficiale, luaţi-le ca atare. Au în schimb restaurante şi cafenele bune, dar despre ele povestim mâine.

Ghici

Casa Hirscher

Poarta Schei

Poarta Ecaterina (spate)

Citește în continuare

Cine are turlă aurită?

Făgăraş. Poza nu-i face dreptate, e din maşină, la semafor. Măre, ce lucea metalul în lumina soarelui de sâmbătă. Se vedea de la kilometri. O nouă bornă în planul de construcţie a bisericilor megalomane. Heliport de ozn-uri în timpul liber.

Citește în continuare

Zara fail - TRF

M-am amuzat de secţiunile Zara de fiecare dată când am ajuns printr-unul din magazinele lor, acum mi-am amintit să fac şi o poză. Nu-i breaking news şi probabil li s-a aprins şi altora beculeţul - sunt convins că şi celor din management, dar n-au avut ce face. Aşadar cine se îmbracă de la raionul TRF, mâna sus. De ce atâta discriminare, şi ele e oameni...

Later edit: pentru că nu s-a prins toată lumea şi sunt întrebat ce-am vrut să spun: mai adăugaţi un "â" şi un "a" în TRF şi vedeţi ce iese. Iar pentru înţelesul original, ne ajută google: TRF is the Spanish “Trafa” the acronym for “young”.

Citește în continuare

Ajutor de câine lup

Am aflat din ziar că vicepreşedintele PDL Cristian şi-a dat demisia. N-am nimic cu omul, adevărata ştire e că într-o comună gen Cristian un partid are nevoie de o structură de conducere stufoasă, cu preşedinte, vice, probabil şi secretar şi cine mai ştie ce alţi fruntaşi "înnobilaţi".

Citește în continuare

Spam cu formaţii

E trist că nişte idioţi se ocupă de PR-ul unor formaţii bune ca TheMonoJacks/AB4. Am făcut greşeala să îmi dau adresa de email pe un site legat de MonoJacks, nu mai ştiu motivul, dar a fost benevolă înregistrarea. După o perioadă am constatat că primeam doar mailuri cu concertele din Bucureşti şi am dat unsubscribe. Acum tocmai am primit un email despre un concert AB4, mesaj care conţine şi o poză de 2.5 MB. Ce-or fi crezut? Că îmi tipăresc afişul lor?

Citește în continuare

Yahoo Messenger sucks

Din când în când mi se blochează Mac-ul în Windows (Bootcamp, nu maşină virtuală). Suspectez una din cele două plăci grafice că ar fi de vină pentru că am făcut o dată update la driver şi l-a apucat amokul. De fapt suspectez accelerarea harware a Flash-ului că face ţigănii cu placa grafică. Am revenit la driverele iniţiale şi situaţia a fost mult timp ok, adică se bloca o dată pe săptămână. Enervant, dar acceptabil. Apoi mi-am dat seama că eu am tot timpul Yahoo Messenger deschis, care are reclamă Flash în partea de jos şi că ar putea fi el cauza blocajelor. Aşa că instalat Trillian şi am constatat că am scăpat de probleme. Avantaj secundar: l-am configurat să nu-mi deschidă ferestre de chat când mă apelează cineva, are doar o mică iconiţă pulsând în system tray, pe care o văd când nu-s concentrat cu treaba. Aşa că o să vă răspund mai greu, dar n-o să fiu întrerupt din lucru. 

Să nu mai vorbim de faptul că în loc să fie o unealtă rapidă au băgat o grămadă de funcţii inutile şi mâncătoare de resurse în YM. Sau că versiunea pentru Mac e de doi ani în beta (3.0), aşa că am trecut pe iMessage care-i mult mai drăguţ şi are şi alte avantaje.

Citește în continuare

Zara

Am ieşit ieri de la birou cu o durere de cap şi am plecat la plimbare pe Centru, ca să iau aer. Aşa am ajuns şi la Zara. Foarte frumos magazinul, arată exact ca Zara din occident, alea în care nu intru pentru că n-au haine pe gustul meu. Să vă dau nişte exemple: un frumos costum gri lucios, cu multe buzunare şi dungă neagră la rever, asortat cu o cămaşă înflorată şi un papion. Nu ştiu preţul, m-a orbit combinaţia. Am mai remarcat acele cămăşi cu guler dublu, de manelist upper-class şi o geacă sărăcuţă din imitaţie de vinilin cu 800 lei.

Citește în continuare

De ce să nu-ţi iei ceas "de firmă"

Am cumpărat în iulie un ceas (de dat cadou) de la B&B Collection din mall. Nu ceas elveţian ci ceas "de firmă", că aşa-s majoritatea celor de acolo şi pentru că arăta interesant. N-a costat cât unul elveţian, dar nici ieftin n-a fost. În noiembrie i se rupe un element de la cataramă. Mă duc cu el la magazin la începutul lui decembrie şi mi se spune că am garanţie doar la părţile mecanice, nu şi la curea, dar că pot comanda alta, cam cu 100 lei. O curea de piele, deja stabilit că e proastă calitativ şi de doi lei. Super nesimţit preţul după părerea mea, dar ce să-i faci, nu poţi lăsa ceasul aproape nou, cadou, neutilizat. 

Doamnele de la magazin nu mă ajută ele cu comanda ci îmi dau o hârtiuţă cu o adresă de email. Scriu pe adresa respectivă. Nu se întâmplă nimic vreo săptămână. Mă enervez şi caut altă adresă, cu un nume de persoană, nu generică, pe site-ul lor şi scriu acolo. Îmi răspunde cineva rapid că au notat comanda şi că o să ajungă în ianuarie cureaua. Fix la 1 martie ajunge, 100 lei. Să vedem cât ţine. A, n-au vrut să o monteze la magazin.

Concluzia? Ca şi la haine, majoritatea produselor "de firmă" au preţuri exagerat de mari în comparaţie cu calitatea oferită. Preferabil un ceas de la o marcă specializată (Festina, Casio, Fossil etc), chiar dacă nu elveţiană, decât ceva cu un design interesant, făcut într-un sweatshop din Vietnam cu materiale proaste.

Citește în continuare

Subway. Fastfood

De câte ori ajung în Germania la Solingen mă duc la Subway, un fast-food care se laudă cu prospeţimea ingredientelor. Sandwichurile alea bat la fund orice produs Lucas, e drept, la un preţ cel puţin dublu. Ai vreo şase tipuri de pâine din care poţi alege, dacă vrei unul de 15 sau de 30 de cm, tipul de carne şi brânză, sosul etc. Total customizabil, ca să zic aşa. N-am înţeles de unde vine numele totuşi, că metroul numai ceva proaspăt nu-ţi inspiră, ba din contră.

În poză e un  chicken teriyaki de 30 cm (6.50 euro):

Citește în continuare

Lost in translation

Din ciclul "teacher, leave the kids alone" tradus ca "ghiţă ghiţălău", la cabană am auzit poveşti despre alte cazuri de gen, probabil deja faimoase între rockeri. Pentru că nu-i frumos să râzi singur, iată-le. Va trebui să faceţi totuşi un mic efort pentru că asemănarea de pronunţie nu poate fi redată în scris:

Ace of base - ai s-orbesc

Breaking the law - plec în Zalău

Seek and destroy - Sică şi Stroe

Citește în continuare

Recomandaţi un telefon

Pentru că în afară de iPhone şi Samsung Galaxy nu ştiu niciun telefon decent şi pentru că ai mei părinţi au nişte ciurucuri pe care e cazul să le schimbe, vă rog să-mi recomandaţi nişte telefoane sub 200 de euro, pentru că din ce e pe site la Vodafone la fidelizare doar HTC Sensation e pe la banii ăştia şi relativ decent. Mai era iPhone 3GS dar s-a epuizat stocul.

Pentru tata aş vrea un smartphone iar pentru mama merge şi unul normal, ambele să aibă ecran clar şi litere de dimensiuni medii, adică ceva lizibil şi fără ochelari.

Vă mulţumesc anticipat.

Citește în continuare

Câine nebun

N-am crezut că un câine poate fi agresiv doar cu o persoană - până ieri. Un străin ce vine regulat la Sibiu se duce zilnic pe jos de la birou la o pizzerie iar în drum trece pe lângă orfelinatul unde s-a aciuat un câine. Acest neamţ nu-i om rău, nu-i violent, dar totuşi câinele de pripas îl latră de fiecare dată. Ne-a tot spus omul că-l urăşte şi că-i nasol seara când nu-i lume pe stradă şi mai sunt şi alţi câini liberi, că-l atacă toţi. N-am crezut că e ceva personal. Până ieri, cum spuneam. Mergând cu el şi cu alt coleg la masă, pe jos, la un moment dat ne arată pe trotuarul opus câinele, relativ mic şi departe, şi ne zice că ăsta-i "prietenul lui". Animalul, când îl vede, o ia la fugă spre noi, se opreşte la câţiva centimetri de picioarele lui, îl mârăie şi dă să muşte, după care pleacă. Pe noi, ceilalţi, ne-a ignorat, în condiţiile în care strada respectivă era populată, este o şcoală acolo şi copiii tocmai ieşeau de la ore, deci nu eram singuri şi nici foarte aproape de el sau în faţa orfelinatului pe care-l protejează. Am rămas miraţi. O fi de la after-shave, o fi de la pantofi? O fi fost în Germania cu Vier Pfoten şi urăşte nemţii? Mister total.

Citește în continuare

La cabană

Sunt lucruri care au farmecul lor atemporal, indiferent de vârstă sau de tipul de om care eşti. Un weekend la cabană e unul din acestea, chiar dacă nu-ţi place în mod deosebit să te afumi, să tai lemne sau să faci grătar; ba chiar să te speli în râu dacă au îngheţat ţevile. Poate nu-ţi place perspectiva de a te ocupa de aceste lucruri, dar odată ajuns acolo uiţi de comoditatea vieţii la oraş şi le faci; pentru farmecul lor, pentru plăcerea simplă şi nesofisticată pe care o simţi sau pentru că interacţionezi cu prietenii. Vinul fiert, coastele sfârâind pe grătar, aerul rece şi curat sau zăpada de 20 de cm te relaxează indiferent de problemele pe care le laşi acasă. Am dat în clişee şi tot ce vroiam să zic e că am avut un weekend fain, am adormit în faţa şemineului ascultând chillout şi fără nicio grijă.

Citește în continuare

Clutch

Mi-era dor de un rock din ăsta, sănătos. Am descoperit formaţia Clutch. Poate-i conving să le bage şi la Oldies:

Citește în continuare

Mi-e dor de CSU

CSU Sibiu a ajuns în situația de a termina campionatul în afara primelor 8 echipe și a nu prinde playofful. Este ultima bornă dintr-un șir lung de eșecuri pentru care niciodată nu a plătit adevăratul vinovat. Ba din contră, cu fiecare contraperformanță acesta și-a propulsat tot mai sus fiul și și-a urmărit mai flagrant interesul propriu în dauna celui sportiv. Este vorba, bineînțeles, de directorul tehnic Mircea Vulc și fiul său, Cătălin Vulc, încă antrenor al echipei. 

Fiecare scaun a fost dotat cu o coală A4 de acest fel

De mulți ani baschetul sibian nu produce jucători, doar ia unii de duzină din alte părți. Mai nou nici aceștia nu se mai înghesuie să vină, știu cu cine au de-a face. De mulți ani pe la echipă se perindă tot felul de mercenari, unii de-a dreptul penibili, care sunt aduși din America, ținuți o lună-două și trimiși acasă pentru că n-au talent la baschet, fapt care costă bani serioși. Din acest motiv la începutul fiecărui sezon competițional echipa e în formare sau în plină schimbare. Cum să faci performanță în condițiile astea? Dar îi pasă cuiva de la club să facă performanță? Singurul antrenor mai răsărit a fost Peter Schomers, care nu a permis imixtudinea ”emeritului” Vulc și a plătit cu postul, deși era aproape să ne ducă în finală. De atunci drumul a fost pavat pentru juniorul Vulc, care s-a remarca ca jucător prin cele 2-3 minute prinse pe sezon, ca antrenor al unei echipe naționale de juniori prin scandalurile și bătăile dintre jucători și ca antrenor al CSU prin expresia ”am fost lipsiți de neșansă”, care i-a atras porecla EBU.  Iar CSU nu intră în playoff datorită acestui duo fatidic. 

Suporterii s-au săturat, astăzi la meci au scandat lozinci de drum bun, totul într-o decență totală, iar cu cinci minute înainte de final au afișat acest banner și au părăsit sala.

Suporterii părăsesc tribuna cu cinci minute înainte de final

Dureros, dar perfect adevărat: Ăsta-i rezultatul muncii voastre

S-a lansat o petiție care conține pe larg toate motivele care ne fac să ne dorim o altă conducere. Alternativa e o sală tot mai goală, oamenii și-au pierdut interesul să legitimeze aceleași mânării și scuze puerile, pentru că totdeauna altcineva e de vină. Semnați aici, dacă sunteți de acord:

http://www.petitieonline.com/mi-e_dor_de_csu_-_petiia_sibienilor_crora_le_pas_de_sport

Citește în continuare

8 martie

Am fost la concert Iris aseară, la Oldies. Prezenţă feminină covârşitoare. Nu vrea să ştiu ce-o fi fost la Pepe, toate coafezele au ieşit să sărbătoreacă (printre altele şi că nu lucrează la Perla). Deduc că Flamingo Boys n-au ajuns la Sibiu anul acesta şi s-a descurcat fiecare cum a putut.

Citește în continuare

Sunt un mare talent casnic

Ne-am mutat împreună de două săptămâni. Nu-i rău. Frigiderul e plin, ea găteşte seara, eu pedalez eroic ca să nu ating suta (AMR 2 kg). Am învăţat deja să repar prize şi chiuvete, să schimb becuri ştiam dinainte. 

Când s-a stricat garnitura la chiuvetă, dacă tot am făcut instalaţia bucăţi, am constatat că o altă garnitură era murdară şi acoperită de depuneri. Aşa că am spălat-o, bine bine. După aceea am şters bine bine şi cei câţiva litri de apă de pe jos, o spălasem la chiuveta demontată.

Citește în continuare

figurina.ro

S-a lansat ieri un nou site de comerţ electronic - www.figurina.ro - , pe o nişă excentrică, dar cu mulţi fani în alte ţări: statuete şi figurine, replici după personaje celebre din filme, anime sau manga. Sunt realizate perfect, până la cele mai mici detalii, iar acest lucru se poate vedea şi în pozele de rezoluţie mare disponibile pe site. Îmi place şi partea de descriere a produselor, autorii s-au documentat şi prezintă originile fiecărui caracter precum şi pozele care au inspirat statuetele. Poate fi cadoul perfect pentru un pasionat al genului. 

Intraţi pe site şi uitaţi-vă la poze, unele au să vă şocheze dacă nu ştiţi ce le poate capul celor din branşă. Nu uitaţi să citiţi descrierile, unele sunt savuroase. Să-mi spuneţi care vă place cel mai mult :)

PS. Nu-i proiectul meu ci al unor prieteni.

Citește în continuare

Primăvara în Ardeal

Am avut treabă la Blaj azi şi m-am crucit ce-i în countryside: zici că năvălesc turcii (eu doar în trecere). Vreo cinci incendii de mirişte, jumătate din ele lângă calea ferată, unele cu flăcări de 2 metri. Pârjolim tot, otrăvim fântânile şi ne ascundem în munţi - la eclipse.

Citește în continuare

Făgărașii

Duminică am avut treabă la mall și am ales să-mi chinui mașinuța pe drumul de pământ special pentru a face poza asta. În zilele acestea însorite de primăvară, cu aer rece, priveliștea e splendidă.

Citește în continuare

Restaurantul Uruguay

Articolul din Turnul Sfatului nu e foarte laudativ, dar am decis să încercăm şi noi acest nou restaurant al Sibiului. În seara de vineri, ca să fie mai mari şansele să găsim bucătarul uruguayan acolo. De cum am intrat pe uşă am întrebat chelnerul: bucătarul e aici? Cine, Vasile? Nu, maestrul bucătar. Aaa, Pepinho, da, e la grătar. Bon, stăm. O fi crezut că suntem prieteni, nu i-am explicat de unde vine interesul meu. Menţiune: Vasile şi Pepinho sunt nume inventate de mine, am uitat cum le-a zis celor doi, oricum ceva similar ca naţie.

M-am decis pentru o empanadas (colţunaş) cu carne la antreu, foarte bun, iar din lista de specialităţi am ales Civito Uruguayo - tipic uruguayan, friptură de vită, caşcaval, ou, şuncă, bacon, murături, măsline, salată, roşii şi maioneză plus cartofi prăjiţi. Pe româneşte: bombă calorică. Care arată aşa:

şi ar putea fi foarte bine gătită la Crama Ileana, exact în acelaşi mod, adică toate puse una peste alta, în aceeaşi farfurie, nu cine ştie ce combinaţie. Când colegii mei au fiţe îşi comandă o pizza cu un ou (ochi) deasupra. M-am gândit la ei, peste cartofi era carnea, peste carne era rulada bacon cu caşcaval iar deasupra trona ochiul. Amin. Am mâncat cam trei sferturi şi am abandonat. Porţia are jumătate de kil şi costă 29 de lei. E suficientă pentru a ghiftui şi cel mai înfometat soldat. Mă aşteptam la ceva mai rafinat, cred că bucătăria uruguayană o să meargă bine la români pentru că e practic aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Denumirile diferă, grătarul nu prea. 

Am mai găsit în meniu câteva chestii care merită încercate: clătite de spanac cu caşcaval şi şuncă sau pamplona (ruladă) de porc umplută cu caşcaval, şuncă şi bacon. După vreo 200 de kilometri de biciclism o să-mi permit să revin.

Ne-am băgat şi la un desert, doar aşa, ca să vedem dacă avem mai mult noroc decât cei de la Turnul Sfatului. Aveau chaja, prăjitura tradiţională, v-o recomand călduros, e o nebunie (tot calorică şi asta): bezea, caramel, frişcă cât încape, fâşii de piersică şi topping.

Localul spune clar ce se vrea a fi: preparate la grătar cu carne uruguayană, nu e vina lor că eu am dat peste un restaurant tot cu grătar într-o micuţă localitate din Portugalia unde se servea caracatiţă sau cea mai fragedă carne de porc pe care am mâncat-o vreodată (porco preto pe pat de sare) şi m-am gândit prea departe. Dacă sunteţi genul care mănâncă ceafă  la grătar şi vreţi să vă impresionaţi prietenii cu nişte denumiri exotice, dar fără a risca, mergeţi la Uruguay, o să vă simţiţi bine, au şi ciorbă de burtă!

Citește în continuare

For a fresh beginning of summer

Citește în continuare

Am testat Windows 8

A apărut recent ultimul Consumer Preview Windows 8. L-au mai îmbunătățit un pic față de anteriorul preview din toamnă, dar în continuare nu mă impresionează. Poate pentru tablete o să fie o alternativă interesantă, mie ca utilizator de Windows pe calculator mi se pare un pas înapoi și contraproductiv. Să vă demonstrez pe scurt:

Ecranul de început e cu ”plăcuțe” (tile):

Dacă apeși pe tile-ul cu Desktop se încarcă desktopul clasic... din care lipsește meniul Start.

Dacă cobori mouse-ul în partea stânga jos a ecranului apare și o chestie numită Start, dar care nu deschide meniul cunoscut ci te duce înapoi la ecranul de start cu tile-uri:

Ideea asta cu mouse-ul amplasat în diverse colțuri nu-i folosită doar pentru Start, dacă poziționezi mouse-ul în dreapta sus apare lista cu toate programele active:

iar dacă îl poziționezi în dreapta apare un fel de meniu sistem, cu Control Panel, setări și căutare:

Dacă vă uitați cu atenție la tile-urile din Start o să vedeți că lipsesc programele ”accesorii” ale Windows. Acestea există încă, sunt accesibile apăsând pe iconița de căutare. Tot din meniul acela, apăsând iconița de jos (Settings) ajungeți la opțiunile de oprire a calculatorului. Intuitiv și rapid, nu? Da, sunt ironic.

O îmbunătățire care o să vă lase rece dacă nu sunteți power-useri - Task Manager conține mai multe informații și arată mai bine.

S-ar putea să fie adevărate zvonurile și Win8 să fie noul Vista. În orice caz, va trebui să învățăm multe shortcut-uri pentru a ajunge rapid la programele și opțiunile îngropate. Știind și calea pe care o adoptă Apple cu diferențierea sistemelor pentru PC față de cele pentru telefoane și tablete (și integrarea doar a părților utile și care au sens), nu pot să înțeleg de ce vrea Microsoft să-și frustreze utilizatorii de PC-uri. Poate sunt doar reticent la schimbare.

Citește în continuare

Sfat

Dacă intrați într-un restaurant cu fântână (Dolce Vita în Sibiu) și vreți să vă simțiți ca la Fontana di Trevi, înainte să aruncați cu monede uitați-vă dacă au pești înăuntru. Cuprul, de exemplu cel de pe monezile de 5 bani, e otrăvitor. Dacă e sushi-bar cu atât mai mult, nu vă otrăviți viitoarea cină.

Citește în continuare

Groupama fail

Am avut casco şi rca la maşină la Groupama. Un an, până ieri. După cum ştiţi, am avut diverse accidente şi incidente anul trecut: furat sigle, belit o jantă şi un cauciuc şi mizilicul ăla de daună de 15.000 de euro, făcut pe casco şi regres administrativ. Aşa că la ei în sistem apar, probabil, cu un semn de exclamare mare şi roşu. Anul trecut prima de asigurare a fost de aproximativ 1200 euro. Anul acesta mi-au făcut o ofertă de nerefuzat: peste 3000 de euro, că aşa le calculează sistemul. După intervenţia brokerului meu favorit au reconsiderat oferta: 2300 de euro. Moment în care am ales firma Allianz, cu oferta de 1100 euro. Eu am vrut să fiu fidel firmei, dar nu pot să fiu chiar prost. 

Calculul e simplu:

- cei 15.000 euro plătiţi de ei au fost recuperaţi pe procedura de regres administrativ de la firma unde avea cel vinovat asigurarea, aşa că nu li s-a produs nicio pagubă;

- două sigle: vreo 300 lei, s-a mai revopsit capota, o mai fi costat şi aia ceva, să zicem încă 500;

- o jantă şi un cauciuc: vreo 2000 lei.

Total: până în 3000 lei costuri cu daune asigurate şi suportate de ei.

Costul asigurării: 1200 euro.

Profit Groupama: aprox 2000 lei plus incă vreo 500 lei de pe RCA (că şi pe ăla l-am mutat la A).

O fi rău? se pare că da, de aia-şi permit să dea flit la clienţi "riscanţi".

Citește în continuare

Wrecking Ball - album nou Springsteen

The Boss lansează la începutul lui martie cel de-al 17-lea album de studio. Nu ştiu de unde-şi trage omul ăsta energia, dar o are din plin. Când nu înregistrează e plecat în turnee mondiale, îmi dă impresia că e cel mai mare music junkie, ceea ce nu-i puţin lucru după 39 de ani de carieră, la vârsta de 62 de ani. Ultimul album nu conţine nicio perlă, cel puţin nici una detectată de mine, dar tot am două favorite:

Citește în continuare

Primul mărţişor nu se uită

Am ajuns la birou. Aveam o zambilă pe masă. Ce frumos, mi-am zis, am primit cado de 1 martie. Zice colegul că nu-i a mea, e pentru femeia de serviciu. Mă bosumflu. 

Vin aproape toate colegele la lucru, îşi primesc zambilele, apoi se retrag şi închid uşa. Apar 5 minute mai târziu, radioase. Hopa, primim bomboane. Când colo:
- Ştiţi ce zi a fost ieri?
- Da, ştim, dar nu înţelegem.
- An bisect, primiţi mărţişoare!

O să mi-l pun în piept, se asortează cu cămaşa:

Primăvară faină!

Citește în continuare