Braşov

Acum o săptămână, când am coborât de la cabană, ne-am uitat pe prognoza meteo şi pe calendar şi am decis că nici următoarele weekenduri nu o să le petrecem acasă. Sighişoara a picat de pe listă, a fost bifată de curând, Clujului îi vine rândul în weekendul acesta, Alba Iulia e în standby pentru arătat unor nemţi care au să vină în delegaţie, dar poate o să intrăm când ne întoarcem de la Cluj, Timişoara e frecventată lunar, în Bucureşti o să ajungem probabil peste vreo lună-două la o lansare de locaţie (surpriză), aşa că în relativă proximitate a mai rămas Braşovul. Sau Vâlcea. E drept, de Vâlcea mi-am amintit că există scriind acest post.

Aşadar Braşov a fost, fără planuri de Poiană, de shopping sau de mers la aquapark, doar plimbare şi stat la soare ca şopârlele. Având noroc de drum curat şi liber, într-o oră şi jumătate am fost acolo. Am găsit o parcare cu plată lângă Biserica Neagră şi am plecat să vedem ce-i nou prin centru. N-am mai fost din 2005-2006, când am mâncat clătite şi ne-am vărsat maţele în drum spre casă. Ce vremuri. Nu s-au schimbat foarte multe, a supravieţuit clătităria (doh!), barul pe două nivele unde serveau baclavale şi alte câteva repere pe care le ştiam.

Zăpadă, multă zăpadă

Pentru mine Braşovul nu e mai frumos ca Sibiul, nu m-a impresionat, dar poate momentul a fost prost ales. Ai noştri au strâns zăpada din centru, acolo erau încă mormane - la fel şi la Timişoara. Să nu poţi curăţa trei străzi pietonale şi o piaţă mi se pare proastă administraţie şi afectează prima impresie a turistului. O parte din zăpada respectivă se topea, deci erau bălţi pe jos, alimentate şi de zăpada de pe acoperişuri care se topea şi ea, logic. Aici apare problema a doua - o grămadă de burlane şi scocuri rupte, care picurau în capul sau se revărsau pe picioarele trecătorilor. Ca şi în Sibiu, dar un pic mai arhaic, există magazine de lux (Lacoste, Stefanel) dar şi Reparaţii TV şi Artizanat, ambele în faţade de metal, eventual cu grilaj, încremenite în timp. Spre deosebire de Sibiu, exterioarele caselor şi clădirilor monument istoric sunt mai degradate - de exemplu Casa Hirscher. Biserica Neagră e înconjurată de o curte de pământ ce ar merge foarte bine pietruită, ca să nu te plimbi prin noroi. Multe spaţii sunt de vânzare sau de închiriat, semn al crizei sau al chiriilor mari.

Everybody in ză piaţa mare!

Oraşul nu-i un dezastru, are potenţial şi cu un pic de atenţie poate fi transformat în ceva şi mai atrăgător. Interesant e că toată lumea se adună în Piaţa Sfatului, la soare, era plin de oameni. Mi-a plăcut şi zona Porţii Schei iar Poarta Ecaterina şi clădirile adiacente, ale Ordinului Arhitecţilor, sunt superbe. Centrul are şi unele clădiri foarte interesante şi frumoase. Or fi şi alte monumente şi locaţii pe care le-am ratat, n-am făcut un tur exhaustiv sau ghidat, aşa că toate aceste impresii sunt subiective şi superficiale, luaţi-le ca atare. Au în schimb restaurante şi cafenele bune, dar despre ele povestim mâine.

Ghici

Casa Hirscher

Poarta Schei

Poarta Ecaterina (spate)