Restaurantul Uruguay

Articolul din Turnul Sfatului nu e foarte laudativ, dar am decis să încercăm şi noi acest nou restaurant al Sibiului. În seara de vineri, ca să fie mai mari şansele să găsim bucătarul uruguayan acolo. De cum am intrat pe uşă am întrebat chelnerul: bucătarul e aici? Cine, Vasile? Nu, maestrul bucătar. Aaa, Pepinho, da, e la grătar. Bon, stăm. O fi crezut că suntem prieteni, nu i-am explicat de unde vine interesul meu. Menţiune: Vasile şi Pepinho sunt nume inventate de mine, am uitat cum le-a zis celor doi, oricum ceva similar ca naţie.

M-am decis pentru o empanadas (colţunaş) cu carne la antreu, foarte bun, iar din lista de specialităţi am ales Civito Uruguayo - tipic uruguayan, friptură de vită, caşcaval, ou, şuncă, bacon, murături, măsline, salată, roşii şi maioneză plus cartofi prăjiţi. Pe româneşte: bombă calorică. Care arată aşa:

şi ar putea fi foarte bine gătită la Crama Ileana, exact în acelaşi mod, adică toate puse una peste alta, în aceeaşi farfurie, nu cine ştie ce combinaţie. Când colegii mei au fiţe îşi comandă o pizza cu un ou (ochi) deasupra. M-am gândit la ei, peste cartofi era carnea, peste carne era rulada bacon cu caşcaval iar deasupra trona ochiul. Amin. Am mâncat cam trei sferturi şi am abandonat. Porţia are jumătate de kil şi costă 29 de lei. E suficientă pentru a ghiftui şi cel mai înfometat soldat. Mă aşteptam la ceva mai rafinat, cred că bucătăria uruguayană o să meargă bine la români pentru că e practic aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Denumirile diferă, grătarul nu prea. 

Am mai găsit în meniu câteva chestii care merită încercate: clătite de spanac cu caşcaval şi şuncă sau pamplona (ruladă) de porc umplută cu caşcaval, şuncă şi bacon. După vreo 200 de kilometri de biciclism o să-mi permit să revin.

Ne-am băgat şi la un desert, doar aşa, ca să vedem dacă avem mai mult noroc decât cei de la Turnul Sfatului. Aveau chaja, prăjitura tradiţională, v-o recomand călduros, e o nebunie (tot calorică şi asta): bezea, caramel, frişcă cât încape, fâşii de piersică şi topping.

Localul spune clar ce se vrea a fi: preparate la grătar cu carne uruguayană, nu e vina lor că eu am dat peste un restaurant tot cu grătar într-o micuţă localitate din Portugalia unde se servea caracatiţă sau cea mai fragedă carne de porc pe care am mâncat-o vreodată (porco preto pe pat de sare) şi m-am gândit prea departe. Dacă sunteţi genul care mănâncă ceafă  la grătar şi vreţi să vă impresionaţi prietenii cu nişte denumiri exotice, dar fără a risca, mergeţi la Uruguay, o să vă simţiţi bine, au şi ciorbă de burtă!