1 Mai muncitoresc și productivitatea la români

Chiar ne trebuia o minivacanță, inclusiv ziua de luni liberă, că doar economia duduie.

Se dă o firmă străină cu filială în România. Fac producție. Ce urmează e un fel de citat din experiența a doi expați care au venit să pună filiala pe picioare. Clienții vor din start prețuri cu 20-30% mai mici pentru că lucrează în Europa de Est, dar materia primă costă la fel și nici energia nu-i mai ieftină. Doar salariile sunt mai mici, dar acestea n-ajung la 20-30% din costul de producție. În plus oamenii încă n-au experiență și productivitatea e mult scăzută față de firma mamă. Cireașa de pe tort: ”dacă acasă îi zic unui muncitor să facă ceva, vine după două zile și-mi raportează că a făcut. Aici, îi dau totul în scris cuiva și dacă-l prind după 10 zile și-l întreb dacă a rezolvat problema zice: a, da, o să mă ocup.”. Adăugați costurile de transport, pentru că locația e mai departe de clientul final. Rezultatul? Optimism și multă încredere în viitor. Da, sunt ironic.

Să nu uităm Statul, cel mai bun prieten al investitorilor: ”Dincolo se face analiza aerului și a apei o dată pe an. La fel și a podului rulant. Aici în fiecare lună vin patru oameni care analizează apa și aerul. Analiza apei ne costă 300 de euro pe lună și noi folosim apă doar la toalete, nu în procesul de producție. La fel, vine lunar cineva de la ISCIR și se uită la podul rulant dacă-i în stare bună. Doar se uită și marcă banul.”

Nu mai suntem o țară ieftină de ceva vreme. În schimb suntem o țară ultrabirocratică care-și mulge IMM-urile sub orice pretext. Când citiți articole economice în care scrie că productivitatea e mai redusă în România decât în alte țări, nu vă gândiți doar la voi, cei în birouri, ci la muncitorii obișnuiți să tragă mâța de coadă, să folosească orice pretext pentru a se eschiva de la muncă, să fure materiale și să-și ia șefii în derâdere, după formula ”ce dracu mai vrea și ăsta”. Cine a călcat într-o fabrică știe la ce mă refer. Nu că noi, cei din birouri, am fi mai productivi, dar o greșeală în producție e mai costisitoare și ca timp și ca bani decât una într-un fișier (cu unele excepții, bineînțeles).

În mediul celor care fac producție suntem percepuți ca mediocri, leneși, delăsători, fără mândria și satisfacția lucrului bine făcut pe care merită să-ți pui semnătura. Fiecare acțiune trebuie verificată de un șef. Aproape niciodată vorbitul frumos și politicos nu dă rezultate. Nu există inițiativă personală, dacă nu-i cineva acolo să aprobe nu se execută nimic, oricât de simplu. Fără să știe de frică muncitorul român tipic nu-i interesat de calitate și de ce scrie în fișa postului. Scopul lui e să aibe pretexte și acoperire pentru toate cele 8 ore de lucru, nu să muncescă. 

Sunt convins că rădăcinile nu provin doar din comunism ci și din ocupația otomană. Când nu o să mai avem avantajul, deja diminuat, al prețurilor și costurilor reduse nu o să mai investească nimeni în România. Niciun guvern n-a avut o strategie coerentă legată de producție, nu s-a făcut o recalificare reală și nici investiții în retehnologizare. Norocul de a face parte din UE nu poate ține loc de profesionism (nu vă amăgiți, a fost noroc chior, am citit un interviu cu Monica Macovei, sunt doar câțiva oameni care au dus procesul în spate, nu o structură bine organizată - e înspăimântător nivelul de diletantism din țara asta).

Așadar să ne bucurăm de minivacanță. Eu mi-am luat luni liber din concediul de odihnă, cum ar fi trebuit să facă toți cei care își permit acest lucru, nu pomeni de la Stat - pentru că ”recuperatul” știți foarte bine cum se face.