Hotelul unde am stat avea cea mai strâmtă parcare subterană pe care am văzut-o vreodată. Ne-am chinuit să băgăm un Polo acolo şi fără ghidaj îl puteam zgâria de câteva ori. La fel de distractiv a fost să întoarcem maşina printre stâlpi pentru a o pune cu faţa spre ieşire.
Marţi seară a fost meci Chelsea cu Benfica, aşa că oraşul era plin de englezi care beau bere, cântau şi şi-au arborat steagurile şi bannerele pe unde au putut. Paşnici totuşi, n-am sesizat incidente ci doar multă gălăgie.
Şi la ei e plin de ţigani, băştinaşi însă, nu de import, că vorbeau limba. La fel de neplăcut ca acasă să iei masa pe terasă cu cineva care-ţi recită o jelanie la câţiva centimetri în faţă. Ba au şi homleşi prin parcuri, trăind în cutii de carton.
Întorcându-ne spre hotel aproape de miezul nopţii am văzut pe unul din bulevardele aproape goalela ora aceea un grup de vreo 30 de tineri care făceau downhill pe skaturi, pe stradă. Sper că portughezii nu obişnuiesc să treacă pe roşu, căci altfel ar fi ieşit un masacru dacă ar fi apărut careva de pe o arteră secundară. Oricum, trebuie să fie foarte incitant să o iei la vale preţ de câţiva kilometri, pe asfalt drept şi bun.
Ăştia au statuie cu Păunescu:
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.