iPad, AirPlay, AppleTV

Urmează un post greu şi întortocheat :) Dacă pierdeţi firul, citiţi doar primul şi ultimul paragraf. Sorry.

Apple a patentat două tehnologii fără fir, care nu s-au impus încă, dar încep să prindă uşor avânt. AirPrint e clar la ce se referă - printare wireless la echipamente care suportă protocolul respectiv - iar AirPlay e un pic mai complexă, poate transmite de exemplu muzica de la un iPhone la nişte boxe sau poate conecta un iPad la un AppleTV pentru a vedea filme şi a face prezentări pe ecran/proiector.

Ca de obicei, tot ecosistemul este gândit în mod proprietar, adică device-urile iOS permit vizualizarea filmelor codate in format H.264 (şi poate în alte câteva formate agreate, nu mkv de exemplu) prin iTunes. Din fericire au permis şi dezvoltatorilor de aplicaţii să folosească AirPlay, aşa că s-au găsit diverse soluţii la limitările iniţiale. Dar să o luăm pe rând:

- ca să vezi orice tip de film pe iPad ai nevoie de un player suplimentar. Eu am ales AVPlayerHD, nu e gratis, ci vreo 2-4 euro, dar suportă toate tipurile de codecuri şi subtitrări. Una din facilităţile lui este că poate face un server http/ftp pentru a transfera wireless filmele de la orice calculator. Varianta prin cablu este mai rapidă însă. Există şi alternative, bineînţeles. 

- că să conectezi un iPad la TV ai două variante: prin cablu cu adaptorul VGA/HDMI vândut separat sau prin AirPlay, cu ajutorul Apple TV - şi el vândut separat. AppleTV e o cutiuţă un pic mai mare decât un card de credit, cu mufe HDMI şi audio optic, ce rulează o versiune de iOS cu interfaţă simplificată şi cu care poţi vedea filme de pe YouTube sau, dacă eşti în state, meciuri din sporturile americane. Mai are o listă exhaustivă de posturi de radio, suport PhotoStream şi poate face playback la muzica de pe calculatoarele cu iTunes prin HomeSharing. Preţul lui în State e de 100 dolari, în EU de 100 euro şi în România vreo 550 lei. După cum se vede, valoarea lui individuală, ca echipament, nu-i foarte mare, dar în combinaţie cu un alt dispozitiv Apple te scapă de fire prin casă, pentru că e şi server AirPlay. Are şi telecomandă minimală, dar poate fi controlat şi prin Apple Remote, applicaţia pentru iOS.

De pe iPad poţi opta ca imaginea şi sonorul să fie afişsate atât pe ecranul încorporat cât şi trimise la un echipament AirPlay (AppleTV) - funcţie numită mirroring sau poţi decide ca filmele să ruleze direct pe echipamentul AirPlay. Ofertă cu steluţă pentru că aşa cum spuneam, sunt suportate nativ doar anumite codecuri. AVPlayerHD, de exemplu, nu suportă AirPlay decât pentru aceste codecuri, dar există un alt tandem de programe - AirVideo pe iPad şi AirVideoServer pe Mac, care foloseşte Mac-ul (are şi variantă Windows) ca server de fişiere şi transcodează filmul din formatul original în format compatibil AirPlay, prin iPad, către AppleTV. Totul se întâmplă aproape live, cu o mică întârziere. De ce e nevoie şi de iPad? Pentru că MacOS nu are suport nativ pentru AirPlay, o să fie implementat doar la vară, în noua versiune de MacOS - Mountain Lion. Până atunci trebuie folosit iPad-ul sau un program Mac experimental numit AirPlayer, nu foarte friendly sau uşor de folosit, ce se integrează cu VLC-ul de exemplu. Sunt convins că situaţia se va schimba în bine în următoarele versiuni.

Dacă v-am ameţit total, trebuie să reţineţi că se poate (sau o să se poată în curând) trimite wireless imagine FullHD şi sonor pe 6 canale de la un echipament iOS (iPhone, Ipad etc) la un televizor sau proiector, cu ajutorul unui receiver AppleTV. Chestia devine de efect, dacă trebuie să faci o prezentare elegantă, de pe tabletă, umblând prin sală şi nefiind legat de pupitru - portabil şi uşor - există atât versiuni de Keynote cât şi viewere de PowerPoint pt iOS. De ce-i aspectul wireless important? Pentru că majoritatea dintre noi vizionează filme de pe calculator în ultima vreme şi cele două cabluri care-l conectau de tv şi echipamentul audio sunt de obicei cele mai vizibile, mai ales dacă-i un laptop care stă în mijlocul camerei.