O duminică relaxantă

Pentru că mi-a ajuns maratonul din cursul săptămânii, încheiat cu marșul de sâmbătă, am hotărât ca duminica să mi-o petrec pe cea mai drăguță terasă pe care o identificasem la Atlantic. Am analizat și alte posibilități (mers la unul din cele 4 malluri, pe malul dinspre Gaia sau în centru), dar asta a ieșit câștigătoare, mai ales că era un pic înnorat, dar totuși plăcut afară. Am luat un mic dejun târziu, la 11, iar la 12 am chemat un taxi care m-a dus la Praia da Luz (praia e plajă, pentru cei care nu vă uitați la telenovele). Dacă tot vorbim de telenovele, mă amuză moldoveneasca asta a lor teribil, mă distrez de exemplu cu expresii ca ”doș cafeșinioș” (scris fonetic, =două cafeluțe) și cu modul cum își spun prenumele complet - aici n-aș fi Căli pentru prieteni, ci Călin Nicolae. 

Un sfert de oră mai târziu staționam pe o canapea confortabilă, cu o cafea și cola în față și cu ipadul în brațe, loc în care m-a prins și ora 18, când am ajuns la 5% baterie (în lumină puternică trebuie să dai intensitatea la maxim ca să vezi ceva, așa că bateria nu mai ține 10 ore ci 6). Am mai tras o tură de roșeață pe față, dar am acoperit restul corpului ca să nu evolueze bronzul tractoristic - din Lisabona, unde am stat la masă cu nasturele al doilea de la cămașă descheiat, am un triunghi roșu la baza gâtului, bronz prin deschizătura cămășii, dacă aveam lanț cu un S era ca logo-ul lui Superman ;)

Am trecut de la o cola la alta, apoi la o sticlă mică de vin alb, apoi la altă cafea, niște antreuri cu pate de pastă de ton, unt și măsline și vreo două sandwichuri. Nota a fost surprinzător de mică pentru locație, dar Portugalia nu-i o țară vestică foarte scumpă, o cafea e sub 2 euro și un fel principal copios nu trece de 15 aproape niciodată. M-aș putea obișnui aici, în compania potrivită :)