#FITS2012 - Lumină lină (V.Rebengiuc, G.Leşe)

Presimţeam că o să fie un spectacol deosebit, dar cu o urmă de îndoială, nu-s fan al muzicii populare. Din fericire Grigore Leşe ne-a arătat cum sună şi trebuie simţită muzica adevărată a vetrei satului - horile şi doinele,  cum poţi transmite nişte emoţii puternice cu ajutorul unui flaut şi al unor versuri. 

N-a început bine recitalul, am avut parte de bebeluşi gânguritori, de prostalăi care făceau poze cu blitzul şi de mobile care sunau, dar domnul Leşe ne-a amuţit, atunci când nu ne-a făcut să cântăm cu el. Victor Rebengiuc e primul pe afiş, dar greul a fost dus de Leşe, ştia şi el acest lucru şi a fost o prezenţă discretă, puternică totuşi, urmăriţi mai jos modul cum recită versurile lui Ioan Alexandru.

În loc de 50 de minute de muzică şi poezie am avut parte de aproape 90, au fost două bisuri, la cel de-al doilea domnul Leşe ne-a povestit că s-a retras de pe posturile comerciale din cauza terfelirii muzicii populare adevărate, că preferă să facă emisiuni la TVR Cultural şi la radio decât spectacole în care urlă publicul "cânt-o pe aia cu cătănia!", că a venit uşor reticent la Sibiu, pentru că "e capitală culturală europeană, dar şi-ntr-o capitală europeană câte nu se pot întâmpla". În final el ne-a câştigat pe noi şi noi l-am câştigat pe el.

Urmăriţi un fragment din "Cântec despre Bucovina", fredonatul sălii suna mai bine live decât pe înregistrare, e greu de perceput emoţia momentului, dar poate v-o puteţi imagina: