...şi nu doar lifturi: toalete, restaurante, holuri de hotel, tonuri de aşteptare la telefon - oricând e nevoie de o muzică de fundal, amputată de orice stridenţe. Probabil aţi înţeles despre ce povestim: sunetele acelea inobtrusive, aproape inaudibile dacă nu-i linişte perfectă, pe care le puteţi sesiza în unele spaţii publice mai cu ştaif. Pe principiul "adidaşi" muzica aceasta poartă numele neoficial de muzak, după compania care a creat prima sistemul de transmitere şi principiile în care trebuie să se încadreze sunetele (adică plictisitoare şi siropoase).
Nu o să vă plictisesc cu detalii, puteţi citi pe Wikipedia mai multe, interesant e că inventatorul primului mod de trimitere a sunetelor pe liniile electrice şi-a botezat invenţia Muzak pentru că era fascinat de Kodac - celebru nume inventat, aşa că a combinat prima silabă din "muzică" şi sufixul ak. Nu era român, "muzică" era de fapt "music" şi totuşi rezultatul a fost muzak nu musak.
Data viitoare când o să vă aflaţi în faţa unui pişoar cu o muscă pictată pe el iar un negru în uniformă de mareşal o să stea în spatele vostru şi o să vă perie de mătreaţă, să vă gândiţi un pic şi la muzica ce răzbate, discret, din difuzoare.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.