La noi, mai nou, tradiţia se îmbină cu orice, oriunde. De aceea produsele eco şi tradiţionale se vând la standurile unui târg semi-permanent ce împute holul Carrefour din mall, în festivaluri de orice gen (Huet.Urban, de exemplu), pe marginea drumurilor naţionale, ba chiar şi în Muzeul Satului, vara, pe caniculă, că-s rezistente. Propun ca după ciocolata Brukenthal, muzeul omonim să scoată şi telemeaua cu numele baronului, eventual să extindă brandul cu nişte sângerete Horia, Cloşca şi Crişan. Pe când şi la Artmania sau festivalurile de modă?
Postări
Stii vaicareala ca de ce sunt produsele scumpe, ca taranii/producatorii nu au sansa sa le vanda direct clientului final, ca sunt jecmaniti de intermediari care le iau la pret de nimic si fac ei tot profitul? No, acum du-te la targurile astea si vezi ce preturi nesimtite sunt. Gandeste-te ca cei mai multi nu sunt platitori de TVA, marfa e vanduta fara intermediari si totusi preturile sunt de multe ori duble/triple fata de costul de productie (face si taica-meu carnati acasa, pentru consum propriu, pot calcula cat costa sa faci un kg). Si asta pentru marfa tinuta afara, in caldura, asa cum bine zici.
RăspundețiȘtergereLa faza cu sangeretele atata zic: creepy :)
Probabil e totusi o taxa de participare. Am vazut ca branza e scumpa si dubioasa dpdv al ambalajului dar asta e, lumea cumpara fara greturi.
ȘtergereAdevarul e ca sunt scumpe. Or fi bio, dar dupa ce a zacut carnatul ala in soare si praf (in curte la Bruk e pietris)sa -l manance ei. Iar mierea nu mi se para chiar atat de pura. Oi fi eu fitoasa...
RăspundețiȘtergere