Ieri a fost o zi reușită. În primul rând mexicanii de la ”Son del Monton” ne-au delectat cu dansuri și cântece tradiționale, spălând impresia de nepotrivire artistică lăsată de celelalte două trupe mexicane văzute anterior. Așa cum ne-au explicat, Mexicul e un mix de rase (aztecă, maiașă, spaniolă) și culturi, fiecare regiune are stilul ei aparte, oamenii de la oraș nemaifiind în contact cu muzica regiunilor rurale. Sună familiar, nu? Ne-au mai spus că la ei dansul e un mod de a flirta, ne-au făcut demonstrații, ne-au vorbit despre rolul improvizației în muzica oamenilor simpli și le-au zburat mâinile pe corzile celor cinci chitare de toate dimensiunile și formele. Me Gusta!
De la ora 21 s-a umplut Casa de Cultură, israelienii de la Vertigo Dance Company ne-au uimit cu cea mai bună reprezentație văzută la festival anul acesta. Dansul lor e fluid, puternic, în sincron total și aproape hipnotizant. Îmi lipsesc epitetele corespunzătoare, dar toată lumea a ieșit încântată, zâmbind, din sală, aplauzele au fost pe măsură. Am găsit pe net dansul, dacă n-aveți chef să-l vedeți pe tot, uitați-vă măcar la final, de la minutul 43 încolo.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.