Unii-s foarte bine antrenați în arta eludării refuzurilor. După ce i-a scos din minți pe colegi cu telefoanele, eu nefiind în birou, în sfârșit m-a prins și pe mine. Vroia să ne vândă servicii auto. L-am mințit politicos că n-avem mașină de firmă. Avea servicii și pentru firme fără parc auto. L-am mințit politicos în continuare că n-avem clienți în România, că zburăm în delegații. N-am scăpat, vroia să ne ofere servicii de transport la aeroport. M-a blocat pentru o secundă, la asta nu mă așteptam, apoi l-am refuzat și i-am închis abrupt, fără să mai aștept replica, presimțeam că dacă-i spun că merg cu mașina personală va vrea să-mi curețe bujiile sau să-i țină de urât prietenei până mă întorc. Sau și mai rău, să-mi ofere un pitic care să mă ducă din pat până la baie, cu un Segway, dimineața.
Postări
Hihi... subscriu, sînt super enervanți! Pe mine mă mai sună din cînd în cînd o tipă de la o bancă la care am cont, vrea să îmi ofere un super-produs, "despre care nu pot da relații" colegii din sucursalele de aici, o asigurare de viață, greu înțelege că nu vreau și dacă vreau, îmi caut singură, îi simțeam mila și disprețul în glas, că nu sînt interesată...
RăspundețiȘtergere