Prolog Romaniacs

Lucrând la doi paşi de locul desfăşurării şi având noroc de vreme bună anul acesta, am coborât şi eu din albele turnuri pentru a vedea riderii la lucru. Puhoi de lume, cald, miros de benzină arsă, cam aşa îmi imaginez şi weekedurile de Nascar din America, plus grătare, arme şi bere la doză. Noi am avut Red Bull şi pe Primar, rostind discursul de început în engleză şi română - prima oară când îl aud vorbind engleză - decent. Traseul mi s-a părut mai insipid şi mai lipsit de imaginaţie anul acesta, nu ştiu dacă şi mai uşor, probabil organizatorii au avut motivele lor. Clasa Pro şi-a arătat valoarea, ca de fiecare dată, e încântător să-i vezi cum valsează pe buşteni şi cu câtă eleganţă zboară de pe rampa de freestyle.

Fază amuzantă la clasa Experts, anunţă comentatorul că ia parte şi Dani Oţil, "cel mai activ ambasador al acestui sport în România, care momentan are ceva probleme pe traseu". Aplauze. Ajunge DO printre buşteni. "Aplauzeee pentru DO". Lumea aplaudă, deşi ceilalţi trecuseră pe acolo de secunde bune. I se prinde motocicleta într-o capcană, se chinuie să o scoată. "Aplauzee pentru DO". Lumea aplaudă iar, nu chiar aşa entuziastă, se uită la bietul om cum luptă cu buştenii. A treia tură de aplauze n-a mai fost cerută, ar fi fost deja penibil, deşi l-am fi putut aplauda cam cât pentru o piesă bună şi lungă de teatru. Oricum, felicitări că la cele 50 de kile, cu patine în picioare, pe care le are se bagă în aşa ceva.