Știu că-s teme complicate, dar Primăria ar trebui să-și dea silința să rezolve situația câinilor comunitari și a cerșetorilor. Scriu în fiecare an despre cei din urmă și nu mi se pare că există vreo îmbunătățire. E deranjant și am ajuns la saturație, deși am la fel de multă compasiune ca oricare alt cetățean, nu mă mai impresionează aproape nimic și refuz să mai ascult sau să dau bani cuiva. Singura excepție o fac pentru vreun bătrân sau pentru Harry, de la care cumpăr câteodată o floare. Ieri i-am contabilizat pe toți cei care s-au perindat în 90 de minute pe la masa noastră din Piața Mică:
- copil la cerșit;
- copii cu linguri din lemn de vânzare sau, dacă nu ne trebuie, măcar să le dăm bani;
- Harry cu flori;
- un surdomut cu flecuștețe din plastic;
- un bărbat cu un bilet plastifiat.
Hărțuirea continuă la semafor, la firmă sau acasă (ori caz de boală, ori maslu, ori fundație), am ajuns să nu-mi doresc decât luxul unui pic de liniște, în orașul meu, nu în concediu.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.