luni, 16 iulie 2012

Cum să slăbești fără să te torturezi prea tare

La fiecare e altfel, ce a funcționat la mine: în ianuarie, constatând că am 98 de kile și nevrând să trec pragul de 0,1 tone, mi-am luat bicletă. Am scris atunci despre asta. Șapte luni mai târziu cântarul arată un frumos 93,5. Bicicleta n-a ajutat prea mult, deși am pedalat conștiincios de două-trei ori pe săptămână câte 40 de minute. Reformulez: n-a ajutat pentru că nu se consumă suficiente calorii încât să-ți permiți și-o masă de seară și să și dai jos. După câteva luni aveam 96, iar scăderea cea mai importantă s-a întâmplat în cele două săptămâni de delegație în Portugalia, când am mâncat doar la mic dejun și amiază, fără dulciuri și cu puțin alcool. Cum spuneam, pe lângă seara de baschet, mă dădeam cu bicicleta în fața televizorului de alte două-trei dăți pe săptămână, dar nici nu mă abțineam să mănânc. Nu m-am îngrășat, dar nici n-am slăbit semnificativ. E mult mai greu să nu mănânci dacă faci efort intens.

Apoi a venit vara și canicula, nu mai îmi trebuie mâncare seara, dar nici chef de bicicletă pe căldura asta nu mai am - totuși dau jos cam un kilogram pe săptămână, în condițiile în care în weekend nu mă torturez, dacă ieșim în oraș mănânc ceva ușor și beau vin. Am renunțat în schimb la dulciuri, cola și bere iar înghețată mănânc cu măsură. Dimineața nu beau decât o cafea cu lapte, așa-s obișnuit, dar masa de amiază e sfântă în continuare, conține minim două feluri și e luată în familie, ca să nu neglijăm aspectul social, plus că la maică-mea și bunică-mea e singurul restaurant de cinci stele Michelin din Sibiu. Privat, ce-i drept. Poate contează și că am 1,88 metri și că astea nu-s kile de supraponderal, ca să le dai ușor jos, la început, prin simpla abținere de la sucuri carbogazoase și eliminatul a două mese din cinci. Sunt kile de om cu constituție normală, cu muncă sedentară, unde pașii sunt mici și anevoioși.

În câteva zile o să plec în concediu, am de gând să mă bucur de tot ce au strugurii și oceanul mai bun de dat, în orchestrația culturii portugheze. Nu cred că o să mă întorc mult umflat, dar sunt pregătit să o iau de la capăt dacă trebuie.

5 comentarii:

  1. Ioi cinci meseee?! Ma, tu ai timp sa mananci nu gluma!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cam acelasi lucru la mine: pe la inceputul iernii am ajuns la 100 de kg (la 1.87 m) si am zis "stop". Am redus foarte mult painea (mananc dimineata, dar la amiaza aproape deloc), iar cina a devenit o chestie simbolica, uneori optionala. Doar uneori mai mananc dulciuri (ciocolata amaruie, inghetata), sucuri n-am baut niciodata mai mult de 5 l/an. Am scazut la 90 de kg si am ajuns la concluzia ca e o chestie foarte fragila (am sarit calul cateva zile cu gratare seara si am pus 3 kg), asa ca incerc sa ma tin de obiceiurile bune. Mi-am luat si bicicleta, dar nu cred ca a avut vreun impact deocamdata (endomondo.com rapoarteaza ca am pedalat 135 de km, calorii arse aproape 5000, echivalentul meselor din 2 zile). Sunt constient ca trebuie eforturi ca sa ma mentin, si de fapt chiar vreau sa mai dau jos, chiar daca e tot mai greu pe masura ce te apropii de greutatea ideala. Dar imi dau seama ca merita cand ma uit in oglinda :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca faci 40 de minute cu bitza arzi 400-600kcal, depinde de turație. Un somon cu legume are in jur de 800kcal. Îți permiți o masă ușoară doar din pedalat, ceea ce tot e bine, pentru menținere. Cum zici și tu, un weekend la munte cu grătare și alcool, de saltă un kilogram lejer. Eh, astea să ne fie problemele cele mai grave :)

      Ștergere
  3. Eu am reusit sa slabesc 26 kg in numai 30 de zile, fara sa ma infometez doar cu cafea
    verde, daca vrei sa afli mai multe despre povestea mea si alte zeci de fete care au incercat si
    au postat pozele de inainte si dupa slabire
    ai aici blogul meu : bit.ly/1izVc1h

    Here is my web blog: Tatiana Rusu

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.