Weekendul trecut am fost la Sinaia cu gașca. N-am mai dat pe acolo din 2005, n-aveam mari așteptări, doream doar să fie mai răcoare ca-n Sibiu. Și a fost: 34 în loc de 37 de grade. Și pe munte a fost la fel de cald, zicea lumea, nu prea aveai unde să te ascunzi de caniculă.
 |
| Fostul casino |
Vă spuneam că n-aveam mari așteptări, dar totuși dezamăgirea a fost cvasi-totală. Să începem însă cu părțile bune: parcul central e îngrijit, clădirea fostului casino frumoasă, Peleșul și mănăstirea Sinaia sunt dovada unei alte civilizații. Hotelul Bucegi a fost și el decent. Motivul existenței, dar și drama stațiunii ăsteia e apropierea de București, au spurcat-o și deformat-o în cele mai perverse feluri, începând cu comuniștii, bineînțeles. Clădiri mari, de beton, hoteluri amplasate ca nuca-n perete între vile seculare finuțe și de bun gust, tarabe cu ”de toate” pe marginea drumului, terase de vară zgomotoase, cu muzica de mahala urlând, băieței de cartier integrați armonios cu dihori transpirați, cu cefe groase, tricouri cu burtă, slapi sau șosete maro la teneși albi. Aproape nelipsita plasă în mână, zici că toți fac piața. Ca să înțelegeți mai bine, hitul gastronomic al verii este ciorba de fasole în pâine, scrie mare pe toate tăblițele afișate la intrarea în terasele din centru. Bineînțeles, nu-s numai mitici din ăștia, dar oamenii normali se pierd în marea de mahalagism - și nu, n-am sânge albastru, dezamăgirea mi-a fost împărtășită de toți membrii grupului. Efectiv, Transilvania te obișnuiește cu altceva.
Nu o să reiau prea mult tema chelnerilor, am avut parte de ambele categorii: servire excelentă la Irish House, deși adaptată la specificul clientelei, cu pahare din plastic, sau aroganță pe terasă la New Montana: ”vă iau comanda în 20 de minute, precis o să ajungem să ne certăm” - până la urmă nu ne-am certat, că ne-a servit altul. Prietenii mei care au stat mai multe zile s-au plâns de indolența și răutatea personalului din mai multe locații.
Cu adevărat frustrantă e mitocănia turiștilor ajunși la Peleș. E plin de indicatoare cu „nu călcați iarba”, ”nu vă urcați pe statui”, dar nu le bagă nimeni în seamă, dacă e paznicul întors cu spatele începe pozatul sălbatic. La fel și la Babele sau Sfinxul, anunțurile care interzic cățăratul pe monumentele naturale sunt ignorate cu brio.
 |
| Oare ce scrie pe anunțul din prim-plan? |
Ce scrie omul ăsta e perfect adevărat, oriunde, în România: Ghidul cocalarului - Cum ne comportăm la templul Bâlea Lac
Postări
Ai uitat sa mentionezi aleea Carmen Silva, cea care face legatura intre Manastirea Sinaia si Peles. Pe vremuri era pavata cu piatra cubica, acum e pavata cu gropi remarcabile, e indicat sa faci abstractie de tarabele care o flancheaza (nu pierzi nimic) si sa te uiti bine pe unde calci.
RăspundețiȘtergereN-am fost pe acolo. Am urcat cu mașina până la Peleș. Altă problemă e că pe drumul ăla (strada Furnica) e marcată doar Mănăstirea Sinaia, nu și parcarea de la Peleș (pe latura cu hotelul). Și da, parcarea e cu bani și are locuri suficiente.
ȘtergereÎmi pare însă rău că am uitat să menționez de ăla cu Tuareg văzut la Pârâul Rece, al cărui pasager scuipa semințe pe geam.