România învinge Olanda la baschet

Mi-a fost dor de un meci cu miză în Sala Transilvania. Deși presa locală nu s-a omorât cu articolele despre națională și nici afișe n-am văzut prin oraș, sala s-a umplut. Nu până la refuz, dar peste 90% din scaune au fost ocupate, iar publicul a fost iarăși al șaselea jucător: am scandat, am huiduit și am împins echipa de la spate în momentele cheie. Ceea ce am văzut astăzi a fost partea bună a regulii care obliga fiecare echipă din divizia A să aibe un român în teren pe tot parcursul meciului (recent scoasă): jucători tineri care au avut maturitate în joc, au tratat foarte bine finalul de meci și nu s-au pierdut cu firea. Ca să fim cinstiți, și olandezii au avut o echipă la fel de tânără, care a greșit mai mult.

Pe sferturi, punctele marcate au fost 28-27, 17-18, 25-18 și 20-21. Am început foarte bine, ne-a intrat aproape tot, dar am și comis multe faulturi ușoare, atât ofensiv cât și defensiv. Puteam intra în sfertul doi cu 28-21, dar olandezii au avut două coșuri de 3 puncte în ultima jumătate de minut. În sfertul doi au turat portocaliii motoarele, la jumătatea lui era 36-44 și deja iluzile mi se spulberau, noi continuând seria faulturilor degeaba.  Ne-am mai revenit, iar Mandache a marcat un fabulos coș de trei puncte ce a egalat scorul, 45-45 la pauză.

Sfertul trei a fost de excepție, n-am mai faultat mult, s-a trezit și Drăgușin, am văzut scheme încântătoare între conducător de joc și pivot, a jucat mai mult și Titus Nicoară, iar oportunismul lui ne-a ajutat enorm, ne-am distanțat la 10 puncte. Mandache a mai băgat o treiță spectaculoasă, de la doi metri din spatele liniei, Silvășan, scăpat singur pe contraatac, și-a luat un capac de toată frumusețea de la un batav cu un cap mai mic ca el, dar și-a spălat păcatele cu o aruncare de trei puncte în fața următoare. Drăgușin a reușit un capac spectaculos la unul din poneii olandezi, i-a venit acestuia mingea înapoi în cap și de acolo în aut; pentru noi. Sfertul s-a terminat cu 70-63, ultimul coș al portocalelor a fost ceva ce se vede mai rar la baschet, o aruncare disperată din apropierea liniei de trei puncte, de la șold, o lumânare ce a aterizat direct în coș; plus o suplimentară pentru fault. 

Sfertul patru ne-a ridicat la toți tensiunea, speram să nu clacheze ai noștri. Dani Popescu a dus mingea cu dezinvoltură, secondat de Mihai Paul, Silvășan și Nicoară s-au luptat cu extremele, Vlad Moldoveanu a fost cel la care ajungeau toate mingile grele, dar Mandache mi-a rămas în inimă pentru risipa de efort. Atâta a fugit și s-a zbătut băiatul ăsta încât merită titlul de MVP. Revenind la Vlad Moldoveanu, trebuie spus că joacă stilul acela inteligent de baschet în care dacă adversarul mușcă la fentă te bagi sub el, arunci la coș și obții și fault. Puncte ușoare și dureroase pentru adversar. Acum a apărut și rezumatul FIBA, Mandache are 19 puncte, urmat de Moldoveanu cu 16, Silvășan cu 14, Mihai Paul 12 și Nicoară 10. De la olandezi, Norel a avut 27, Jansen 18, iar starul lor NBA, Elson, nu a strălucit ofensiv deloc, la 36 de ani i-a ajutat mai mult defensiv. 

Ultimul minut a fost cel clasic al meciurilor strânse, cu faulturi dese, pentru a permite multe atacuri echipei aflată în dezavantaj - olandezii în cazul nostru. Am tremurat, dar băieții au avut peste 50% procentaj la libere și am păstrat un avantaj confortabil. Am obținut o victorie mare, de moral, de abia aștept celelalte meciuri ale Naționalei, desfășurate luna aceasta tot la Sibiu. Bravo România!