Smashing Pumpkins - Oceania

Sunt fan Smashing Pumpkins din '96, de când mi-a dat un coleg de liceu să ascult casetele lui cu Mellon Collie and the Infinite Sadness (menționez doar Tonight, Tonight, 1979 și Bullet with Butterfly Wings). Apoi am tocit Siamese Dream, Disarm mi s-a părut genială (noroc cu postul ăsta că mi-am reamintit de ea) iar Today e de căpătâi. Dacă sunteți prea tineri sau le-ați ratat, puneți mâna și dați click pe ele.

După care s-a cam dus naibii totul, Billy Corgan s-a certat cu restul membrilor formației și, chiar dacă el era compozitor, vocalist, vioara întâi, doi și trei, n-a mai urmat nimic genial - până în 2012 când a scos Oceania, album de care m-am apucat în scârbă, sub dezamăgirea compozițiilor din ultimii 16 ani, dar care m-a cucerit și-l ascult de două săptămâni zilnic, când lucrez sau ud grădina. Preferatele mele: My Love is Winter, One Diamond, One Heart, Pale Horse și Inkless (cu primele două versuri geniale):


Așa că, dacă tot a întrebat Brylu pe blog pe cine am vrea să vedem la Artmania, răspunsul meu e clar: pe SP.