Sport ist Mord

Cel mai bine sună în germană, dar nici ”sportul ucide” nu e departe de înțelesul original. Caz concret: baschetul în sălile de sport de la Gh. Lazăr sau Facultatea de Sport (chestia aia mică de pe Rațiu). În ambele locuri panourile sunt prinse în perete, ceea ce înseamnă că de la panou până la perete nu e foarte mult loc (între o jumătate și un metru), iar dacă iei o trântă s-ar putea să-ți tragi una cu capul de zid. De fapt, cam acum 10 ani, un prieten de-al meu a leșinat după o cascadorie de genul ăsta, ne-a speriat pe toți. Și-a revenit repede, i-am pus degetele la loc și n-a rămas cu sechele. Vă imaginați că baschetul se joacă în viteză, mai când dacă ești tânăr, dacă te agață careva sunt șanse mari să se întâmple un accident mai grav în aceste săli. Și totuși, nu-i pasă nimănui, fie el profesor, director, șef de catedră; se pare că există și un Dumnezeu al sportivilor, nu doar al bețivilor, altfel aveam cruci desenate pe pereți. 

Să vă spun și de unde ideea de articol: în meciul săptămânal de marți am făcut o scenă demnă de Matrix, după o încleștare pe contraatac am tras o trântă grozavă și eu și oponentul, m-am trezit zburând spre perete, aveam în fața ochilor doar pățania de acum 10 ani a prietenului, am pus mâna în parchet și am reușit să mă arcuiesc un pic, am lovit zidul cu spatele, ceea ce mi-a scos tot aerul din plămâni, dar n-am dat cu capul... am stat câteva secunde până să-mi revin din spaimă. Am scăpat cu o palmă zdrelită de la o muchie de parchet, o mână ușor umflată de la aterizare și niște zgârieturi pe omoplat. A, plus niște coaste dureroase de la un cot primit în altă fază. Bine, trebuie să mărturisesc că săptămâna trecută am luat un cot în gură, de mi s-a umflat buza vreo cinci zile și parcă acum două săptămâni mi-am scrântit ușor glezna. Ok, e o perioadă mai agitată, jucăm cu unii de jumătatea vârstei noastre, le-am putea fi tați, dar ăsta e un risc asumat :)) 

Și totuși, aș prefera să fie niște protecții pe pereți, sub coșuri, așa cum sunt îmbrăcate soclurile panourilor din Sala Transilvania. 

P.S. Vă amintiți soba de teracotă din sala Facultății de Sport? Era îmbrăcată într-un cofrag de benzi de metal, ca să nu o deterioreze loviturile de minge. Câte zgârieturi am făcut și de la alea..