A Separation

Am văzut în sfârșit A Separation. N-am avut chef de el multă vreme, mă gândeam că o se semene cu Incendies. Nimic mai fals. M-aș putea întinde la epitete, dar vă zic doar atât: deștept și foarte puternic. Nu într-un mod fizic, nu e cu bătăi, violență, sânge, e o poveste cu oameni normali, demni și relativ politicoși. Filmul are două ore, dar nu e lungit, e o tensiune constantă de-a lungul lui și nu-s cadre în care să simți că se trage de timp. Actorii joacă excelent iar Iranul prezentat acolo e o țară ca oricare alta, cu elemente specifice, dar nu extraterestră sau extrem de religioasă. Faptul că beșina de Midnight in Paris a lui Woody Allen a luat Oscarul pentru scenariu nu e decât o dovadă clară de politizare a acestor premii, cum să recunoști o capodoperă dacă provine din Axa Răului. De fapt filmul ăsta spală imaginea unei țări fără să se chinuie, se vede că-i făcut de profesioniști și nu are scop propagandistic. Deși e doar un film și n-am habar cum se desfășoară viața cotidiană a iranianului de rând, nu pot decât să mă întreb cum ar fi arătat o situație de genul ăsta în România, dacă nu cumva suntem mai needucați, isterici și bădărani decât unii pe care-i considerăm ”niște desculți”.

Alt film pe care vi-l pot recomanda, cu o distribuție de excepție, e The Best Exotic Marigold Hotel. O mare parte din marii actori britanici ce se apropie de vârsta a treia joacă în el: Judy Dench, Tom Wilkinson și Bill Nighty, la fel de lord ca totdeauna, plus alții cărora nu le știți numele, dar o să le recunoașteți fețele și e încântător să-i vezi împreună.