Centrul vechi, București

Când am trecut ultima oară, în 2006, pe la Hanul lui Manuc, zona era înghețată în perioada comunistă, puteai face filme ”de epocă” liniștit acolo, așa că surpriza revederii a fost mare, chiar dacă toată lumea vorbea de schimbarea ei. Mi-a plăcut mult partea de lângă BNR, cea liniștită adică, conține multe restaurante și baruri decente, cu prețuri ca în Sibiu - ceea ce nu înseamnă decât că Sibiul e un oraș scump. Dacă vreți totuși șă rupeți lanțul și să dați pe o prăjitură cât pe o pizza, mergeți la Chocolat, lângă Carul cu Bere. Prietenii mei cu rezidența la Viena zic că la produsele gastronomice de vârf prețurile sunt cu 25% mai mari decât în capitala Austriei - vorbim de chestii comparabile, gen prăjituri franțuzești, nu ciorbă de burtă, da? :)

 Cel mai mult și mai mult mi-au plăcut cerșetorii, adică lipsa lor, cine știe asaltul la care e supus la terasele Sibiului, o să înțeleagă. La fel de interesate sunt și inițiativele ”retro” ale micilor întreprinzători ambulanți care dau savoare zonei (cum ar fi cântărețul la vioară) sau ricșa tocmită de un celebru restaurant (căruia momentan îmi scapă numele) ca să te ducă la el. Mi-au mai plăcut Irish Pub-ul și Sushi Ko, restaurantul japonez. Nu m-a impresionat Hanul cu Tei al lui Ilie Dumitrescu, pentru că la terasa din curte venea din când în când o miasmă de canal și pentru că nu-i renovată clădirea. La Lacrimi și sfinți n-am intrat decât ca să privim decorul, eram cu burta plină, dar am auzit că se mănâncă foarte bine. Vechile clădiri ale băncilor sunt foarte frumoase, renovate și iluminate.

Clădirea CEC-ului în fundal

Viața de noapte acolo e total diferită de cea din centrul Sibiului, vă spuneam că mi-a plăcut partea dinspre BNR, unde noaptea nu urlă muzica, spre deosebire de partea cealaltă unde e o cacofonie de zgomote, fiecare crâșmă încearcă să-și acopere vecinele, mi-a adus aminte de zonele turistice pentru ponei englezi ale Greciei. La fel de neplăcut e că și-au întins terasele până pe mijlocul străduțelor, a rămas doar o potecă pentru trecători. Am intrat scurt la Bordello's, dar era prea plin și noi prea obosiți pentru a rămâne, locul a fost însă recomandat călduros de toți prietenii care au petrecut acolo.

Normal că nu totul e roz, multe din clădiri stau să se dărâme, cu buline roșii, mari, la vedere, în unele părți e șantier, în altele au rămas magazinele antice, cu pantofi ieftini sau rochii de mireasă kitsch (zona nu are încă reputație de shopping mall istoric). Puține case sunt renovate corespunzător, în majoritatea s-a spoit parterul de câtre cei care au închiriat, dar dacă-ți ridici privirea dai de ferestre sparte sau tencuială căzută. Pe lângă securizarea zonei, pavarea ei și amplasarea stălpilor de iluminat eleganți nu știu ce-a mai făcut Primăria. 

Mai sunt și din astea

Într-o după-amiază călduță e o oază de liniște în Bucureștiul agitat, dar seara lucrurile sunt taman invers. Așadar, chestie de gust, e un început, dar mai e mult de lucru până la transformarea capitalei noastre într-o destinație turistică pentru milioane de oameni.