Casele americane și uraganul

În principiu nu-i de mirare că după o furtună mai serioasă un oraș american arată ca jucat în picioare de o turmă de elefanți furioși, casele sunt toate din lemn. E drept, la noi nu prea există vijelii de genul acela, ca să putem compara, dar la inundații observăm că nici chirpiciul nu e prea rezistent. Diferența esențială e că o casă din chirpici n-are trei etaje, garaj la parter, aer condiționat și nu costă 300K$.

Nu-s mare fan al stilului american de locuință, am stat câteva zile la prietenii din Atlanta și am câteva observații: izolație ioc și parcă nici geamurile nu-s prea groase, deși sunt duble. Dimineața la 7, când pleacă tot cartierul la lucru, se aude foarte clar duduitul motoarelor V6 - toată lumea are mașină cu motor mare acolo. Dar de obicei ești deja treaz, pe la 6 vine mașina de gunoi care face gălăgie și mai mare. Sistemul de încălzire e cu aer, folosesc aceeași tubulatură și pentru aer condiționat și pentru aer cald. Zicea prietenul meu că până și casele care au fațadă din cărămidă sau beton sunt tot din lemn, totul fiind aplicat peste.

Pâlcurile de case din suburbii sunt grupate în cartiere, probabil în funcție de dezvoltatorul imobiliar, din strada principala nu vezi decât pădurea și străzile secundare, lângă fiecare intrare fiind amplasat un mic ”monument” inconjurat de flori pe care scrie numele cartierului/comunității. Aceste comunități au taxe și reguli scrise. De exemplu, primești notificare dacă nu ți-ai curățat aleea de frunze sau dacă nu ți-ai spălat anual casa - sunt firme specializate care vin cu scara, peria și furtunul.

Partea bună: intimitatea și liniștea (prin cartier nu trece traficul extern), siguranța (coletele se lasă la ușă dacă nu ești acasă - vorbim de chestii de 400$) și veverițele de pe terasa din spate (care-ți mozolesc florile).

Câteva poze făcute din mașină:

Suburbie tipică 

Case vechi în centrul Atlantei, nu știu dacă sunt din lemn, dar le bănuiesc

Niște căsuțe mai arătoase, în suburbie. Yep, tot lemn