Concluzii despre USA

Încet, încet, îmi revin. Am ajuns acasă, am trecut și peste ultima schimbare de oră (la cea de iarnă), am dormit mult (16 ore în prima ”noapte”), pot să mă concentrez un pic mai ușor. America e interesantă, e pe alocuri altceva decât Europa, dar trebuie să înțelegeți că nici România nu mai e lumea a treia și nici Statele Unite nu mai au strălucirea de altădată, s-a mai micșorat diferența sau poate nu mă mai impresionează pe mine la a 4-a vizită. Vreau să zic că România e trasă de restul Europei în sus, câteodată de urechi, dar dacă ai ieșit din țară și ai văzut niște capitale europene, diferența față de America nu e mare. Globalizarea nu-i o chestie utopică iar filmele ajută și ele. 

Cu ce nu o să mă pot obișnui ușor e falsa prietenie a celor din servicii. Salutul ”hi, how are you” cu răspunsul, recitat și neatent, ”hi, how are you”, e culmea falsității, ipocriziei și absurdității. În rest, de data aceasta, nu mi s-au mai părut la fel de pompoși, sau poate am dat eu peste alți oameni, am interacționat mai ușor, ceea ce-i bine profesional.

Am avut de-a face cu trei Americi, ușor diferite: 

- prima, în Atlanta, sudistă, cu suburbii și spații largi, autostrăzi cu 6 benzi pe sens, pâlcuri de case ascunse după liziere de pădure și distanțe interminabile până la malluri sau downtown, plus obezitate extremă în mod curent;

Downtown Atlanta

- a doua, Las Vegas, doar show și business, un ecosistem al luminilor puternice, care nu seamănă cu nimic, interesant de vizitat, dar și plictisitoare când mergi pentru a treia oară, căci ziua, dacă n-ai program la conferință, poți să te duci la piscină, la shopping scump sau în deșert. Seara poți să vezi un spectacol, să mănânci sau să te distrezi într-un bar sau club (6.5$ berea de 0,33). Bineînțeles, nonstop, poți să-ți joci averea la casino;

- a treia, New York, e o altă experiență unică a SUA: ca în filme, doar că mai urât; asta dacă nu vorbim de filmele acelea cu scene de noapte amplasate pe străduțe, când toate magazinele au obloane metalice trase, cu pungi de gunoi aruncate pe trotuar, beznă și grupulețe de dubioși - căci atunci imaginea e fidelă realității. Ca să nu fiu înțeles greșit: NY merită vizitat, ai ce vedea, doar că experiența de a fi acolo nu mi s-a părut înălțătoare, nu e un oraș curat, are câteva zone frumoase și multe banale, tipice unui oraș mare. Fiind insulă, n-au avut unde să se dezvolte decât pe verticală, dar asta a adus și multă umbră, plus că nu poți admira zgârie-norii decât din două-trei locuri mai largi și cât să și stai cu gâtul sucit în sus, după al 20-lea te cam saturi. O să revin cu posturi separate despre tot ce merită văzut. Totuși, ca să fiu cinstit, n-am stat decât trei zile pline, în care am umblat mult și singur, așa că experiența mea poate nu e relevantă. În Londra sau Washington m-am simțit însă mai bine. Mai vreau să zic ceva despre metrou: deși e jegos, cu stații mici și meschine, e eficient, are cea mai extinsă rețea din lume și câte patru linii, cele de pe mijloc fiind folosite pentru garniturile express.

NY-ul banal

...și pentru compensație: combinație reușită de clădire joasă, medie și înaltă