Las Vegas, baby!

Plec mâine în State, în delegație. Da, știu, wow, ce fain de mine. O să mă trezesc la ora 5, la 6.45 e primul avion, spre Munchen, după aia altul la Frankfurt, după care urmează segmentul spre Atlanta. Acolo mă așteaptă control pașapoartelor și al vizei, amprentare și uitat la cameră, vama, niște metrou, vreo oră cu mașina, iar în final o să ajung la prietenul unde stau până duminică. Doar vreo 20 de ore în total, dacă am noroc.

De data asta m-am întins, mi-am luat o săptămână de concediu și o să stau trei zile în Atlanta și patru în New York, după conferință. Mă bucur că au mutat-o în octombrie, în august sunt 40 de grade în deșert, acum doar vreo 30, mai poți să ieși din hotel și ziua, dacă ai timp. Ca de obicei, o să fie climatizat totul la 18 grade, o să fie o cafea infectă și toate sucurile în pahare pline cu gheață. Visul american. Plus momentul dulce al amiezii, când acasă e seară, ești cu burta plină și te pălește un somn de-ți vine să dai naibii totul și să mergi în cameră. Nu-i frumos să dormi pe mesele de seminar, mai ales dacă sforăi. Nu mă plâng, constat din experiența celor trei conferințe anterioare.

Oamenii nu prea știu că LV e destinația principală pentru congrese, simpozioane și conferințe a americanilor. Aici au loc majoritatea evenimentelor importante din toate industriile, hotelurile de pe Strip au niște centre de conferințe imense, uitați-vă pe Google Maps și o să vedeți lângă fiecare hotel câte o uriașă hală insipidă. Sunt foarte bine realizate, comode, bine segmentate și marcate, doar la catering se cam zgârcesc toți. Câteva poze mai jos:

Holuri încăpătoare, cu multe locuri de networking.
Sunt măcar două nivele așa. 

Ora mesei 

O sesiune

Asta nu-i pentru ponei, am intrat în ea doar pentru a o admira

Ca de obicei, am programat câteva chestii, altele o să le scriu de acolo, în măsura timpului.