Prin Central Park (1)

După primii pași în Central Park, făcuți prin intrarea de lângă 5th Avenue/Apple Store, nu mi s-a părut un loc de poveste. Eventual un pic degradat. Plin de veverițe, fără nicio rușine, cam ca în Hyde Park, dar mai numeroase. Din loc în loc, anunțuri ce amintesc că hrănirea animalelor sălbatice e interzisă. 

Aleea trece prin fața micuței grădini zoologice locale. La întoarcere, acolo o să fie un copilaș și tatăl său, primul plângând în hohote că e ora închiderii iar celălalt încercând să-l consoleze. Tot parcul e populat de mămici cu cărucioare, ce și-au scos copiii la plimbare. Sunt și locuri de joacă, îngrădite cu plasă înaltă. Se vede nivelul cartierului și al orașului, majoritatea tinerelor mămici arată ca și când ar fi ieșit de la sală, nu din maternitate. Prin comparație, Atlanta e patria obezității alimentată de junk food.

Mă îndrept spre Muzeul Metropolitan, alintat the Met, uriașa clădire construită pe suprafața parcului. Toate băncile sunt sponsorizate de cineva, au plăcuțe cu dedicație, din câte am văzut nu sunt decât motive plăcute, ca să-ți cadă bine o plimbare:

Din loc în loc, printre copaci, se văd în dreapta clădirile frumoase care străjuiesc bulevardul. Știu că prețul unui apartament acolo se ridică la milioane bune de dolari. Poate într-o altă viață...

Pe un bolovan, un foișor inacesibil din locul unde mă aflu. O fi fost folosit la vreo filmare? Nu-mi aduc aminte locația scenelor din Singur Acasă, dar dacă aș fi interesat de așa ceva, aș putea face un tur cu ghid, pentru că există ”Central Park Movies Tour”. De fapt am descoperit și un film de 10 minute cu scenele turnate aici.

Ajung la Conservatory Water, unul din lacurile parcului. Lângă mine, un grup de doamne ascultă ”ghida” povestind. M-ar interesa ce le zice, dar ar însemna să-mi scot căștile din urechi, plus că ar fi cam creepy, cam ca în bancul cu spionul negru trimis în Rusia. Zâmbesc și-mi văd de drum către Met.

Continuarea