Cum m-a prins sfârșitul lumii la Registrul Comerțului

Oriunde credeam că mă găsește Apocalipsa, numai într-o instituție a Statului nu. Săptămâna trecută, în concediu fiind, am avut timp de umblat pentru firmă - ceva ce pare în aparență simplu: schimbare sediu social.

Mă duc luni la Registrul Comerțului cu un teanc de acte, nimeresc din a doua redirectare biroul unui consilier juridic care să mă asiste, o doamnă amabilă, se uită peste hârtiile aduse și mai cere mici modificări ca să corespundă adresa cu cea din CF, îmi dă o declarație de completat, indicații despre timbrele fiscale care trebuie cumpărate și mă programează joi dimineață cu temele făcute și cu asociatul prezent și el. Sesiunea se încheie cu 180 de lei de plată.

Joi dimineață ne revedem, ne prezintă statutul actualizat, se uită peste acte și își dă seama că nu toate sunt bune: contractul de comodat pe care îl văzuse și luni trebuie reformulat, ca să fie mai clar că e vorba de firmă și ne mai trebuie o declarație a vecinilor ”pe care v-am dat-o data trecută să o completați. Cum, nu v-am dat-o luni?”.  Vestea bună e că avem statut modificat și dacă re/facem și aceste acte le putem depune la ghișeu vineri. Ne mai dă încă două-trei declarații de completat, spre disperarea noastră. N-a mai costat nimic tura doi.

Vineri, revin doar eu, cu o cârcă de acte, la ghișeul de la etajul 1. Doamna de acolo mă trimite cu una din declarațiile din dosar la parter, la Ghișeul Unic, ca să o verifice angajata și să semneze. Mă duc la parter, îmi aștept rândul la singurul ghișeu deschis, când îmi vine rândul mi se spune că nu acolo am treabă, să aștept la alt ghișeu că vine doamna imediat. Când vine funcționara, mi se bagă în față ”soția patronului” unei asociații familiale, mai varză ca mine, angajata de după tejghea o trimite la păscut și completat cerere, răspunsul asociatei familiale e o înjurătură înfundată. Îmi vine rândul, îi prezint declarația pe care trebuie să o semneze, sapă prin calculator și îmi spune că nu e completă, consiliera juridică n-a completat codurile CAEN decât la sediul secundar, nu și la cel principal. Se răstește la mine că de ce n-am actele, îi spun că doamna amabilă de la etajul 1 mi le-a reținut zicând că n-are sens să mă car cu toate jos, mă trimite după ele, să scot certificatul constatator din dosar și să copiez codurile CAEN pe declarație. Mă duc la etajul 1, stau un pic să termine cu omul de la ghișeu, cer actele, completez codurile, merg înapoi la parter, mă bag în față, nu se uită peste ce-am scris, dar e ok, face o copie și-mi dă actele semnate. Înapoi la etajul întâi, ”stați să vedem dacă n-a expirat sediul secundar” / WTF? mă trec toate transpirațiile gândindu-mă că mai urmează o tură de acte, din fericire e permanent și nu expiră. Mai semnez o declarație că nu vreau să fiu prezent la ședința în care se vor face modificările și plătesc 600 de lei la casierie. În 4 ianuarie pot să merg după actele schimbate. 

O poveste tristă, în care am rezolvat relativ repede și fără mulți nervi labirintul demn de Kafka, doar pentru că am ales o perioadă mai liniștită și pentru că am fost în concediu. Socotind și extrasul CF, o biată schimbare de sediu social a costat 820 de lei, a trebuie să completăm diverse declarații și să ne pierdem timpul făcând și refăcând acte, estimând cam câți bani poate să coste, pentru că nu scrie nicăieri  (consiliera juridică a instituției a estimat cu 200 de lei mai puțin) și, bineînțeles, având răbdare cu semi-competentul angajat al Statului (măcar, în mare măsură, amabil).

Ca să vă dați seama de absurdul situației, ai nevoie de următoarele acte ca să duci la bun sfârșit operațiunea:

- certificat înregistrare firmă;

- certificat constatator sediu principal și sedii secundare;

- hotărâre AGA;

- extras CF cu adresa noului sediu;

- contract de comodat/închiriere;

- timbre fiscale de 4 lei de la Poștă;

rezultă un act constitutiv modificat.

Mai e nevoie de următoarele declarații:

- cerere înregistrare în registrul comerțului;

- cerere înregistrare document schimbare sediu la autoritatea fiscală;

- declarație pe propria răspundere;

- referat privind fluxul operațiilor;

- declarație că nu vrei să iei parte la ședința în care se va analiza cererea.

Când i-am spus consilierei juridice că e absurd teancul de hârtii, a zis, afectată de ”reproșul” ce se vroia impersonal, că procesul e simplificat și că ei ne fac viața mai ușoară, că înainte trebuia să mergi pe la diverse instituții după toate aceste acte, acum le obții dintr-un singur loc. Că datorită lipsei de bani, cei cinci judecători delegați pe care-i aveau înainte nu mai există, că domnul director stă zilnic peste program 2-3 ore pentru a semna cele aproximativ 70 de cereri. 

Nu m-a convins, din punctul meu de vedere e o birocrație sinistră, ar trebui integrate serviciile, n-ar trebui să am nevoie de extras CF ci să-l acceseze ei din sistem, n-ar trebui să merg la Poștă pentru 4 lei ci să îi plătesc la casierie, n-ar trebui să completez de mână aceleași date pe patru declarații ci să fie generate de calculator iar noi doar să le semnăm, n-ar trebui să aibe formular separat pentru autoritatea fiscală ci o bază unică cu datele firmelor. În plus, ar fi nevoie de un ghișeu de informații care să te îndrume spre persoana potrivită, să nu stai în fața ușii la consilierii juridici și să aștepți să o deschidă cineva ca să veți dacă e vreo persoană liberă. Întrebarea consilierei a fost: cine plătește? Răspunsul nerostit: fraierul de contribuabil, bineînțeles. Numai mie mi se pare că 820 de lei e o sumă exagerat de mare pentru o chestie care ar trebui să fie trivială? Majoritatea costurilor sunt induse artificial, de birocrație.