Palme d'Or-ul anului acesta, coproducția europeană Amour, mi-a stârnit interesul datorită regizorului: Michael Haneke, unul din cineaștii mei preferați, pe care l-am tot menționat pe blog. Dacă nu-mi sărea în ochi numele lui, nu cred că m-aș fi apucat să mă uit la un film cu bătrânei și cu un subiect deprimant. Deprimant cu spume, ba chiar groaznic, pentru că nimeni nu-și dorește să ajungă o legumă imobilizată la pat. Însă tema morții e privită lucid și demn, prin prisma a doi intelectuali în vârstă, care s-au iubit toată viața.
Trailerul e un pic cam zgomotos și nu prezintă cea mai bună imagine asupra filmului:
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.