În numărul actual al ”Decât o Revistă” e un lung reportaj despre Robin Proca, solistul RATB (sună ca dracu inițialele) care a consolidat interesul meu pentru formație. Știam de ei dinainte, mai auzeam câte o piesă la Guerrilla, erau pe lista de formații alternative din noul val de urmărit, preferații fiind The Mono Jacks. Până acum au scos doar single-uri, recent terminând de înregistrat albumul de debut care conține atât materialele anterioare cât și piese noi. L-am găsit pe iTunes și am ascultat fragmentele disponibile gratuit, m-au convins că merită cumpărat și mi l-am făcut cadou. Prima achiziție de muzică românească de pe iTunes pentru mine, dar cu succes la public, pentru că sunt în top 10 albume cumpărate de români.
De departe, cea mai bună piesă e SPNZRTR, cu videoclip pe măsură, dar nu mi se pare că există melodii de umplutură ca pe alte albume, toate sunt faine. Vocea joasă a lui Proca merge foarte bine cu rockul melodios pe care-l cântă, nu-s piese de zgomot, ci relativ romantice, cu mesaj și versuri deștepte.
”Când te-am cunocut, Cristina” e un fel de melodie lăutărească alternative, cu versurile ușor tâmpite specifice genului (”când te-am cunoscut, Cristina/aveai părul... frumos rău”) ce te invită la rime amuzante, dar în esența ei e o piesă dramatică, cu mesaj.
”Kriminaal”, singura piesă în engleză, e făcută în crescendo, cu final ”apoteotic”, ”Marele zgomot” e un slow excelent, ”Natasa” e un alternativ pur, cu vână și solo-uri de chitare pe măsură, ”Sat dupa sat”, ”Vânătoare regală” și ”Soare cu dinți” au fost deja lansate solo și presupun că le știți, au fost dovada că formația are viitor.
Îi aștept cu interes la Sibiu, în concert, deși încă nu și-a asumat niciun club riscul.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.