Uciderea lui Bin Laden - Cartea

Răcit și în concediu fiind, n-am cutreierat păduri ci am stat liniștit în casă. Timp de lectură. Așa că am pus mâna pe iPad și am ales No Easy Day, de Mark Owen. Poate ați auzit de ea, e descrierea evenimentelor care au dus la uciderea lui Osama Bin Laden în Pakistan, povestite de un militar american din trupele speciale Navy SEAL care a luat parte la evenimente. Omul s-a săturat să audă tot felul de fantasmagorii prin media și, pentru că toată lumea, de la Obama și Șeful de Stat Major până la ultimul politruc din Washington, a sifonat detalii în presă, s-a gândit să redea adevărata poveste cap-coadă. A avut totuși buna inspirație să schimbe numele celor implicați, să nu divulge aspectele secrete ale misiunii și operațiilor militare și să scrie doar despre părțile care au apărut anterior în media sau nu sunt secretizate. Inclusiv Mark Owen e un pseudonim, deși un deștept l-a indicat ulterior presei cu numele lui adevărat. Ce poate să i se întâmple, decât să-i moară familia.

Cartea începe cu descrierea etapelor parcurse pentru a ajunge în corpul luptătorilor de elită, a experienței militare acumulate în Irak și Afganistan și culminează cu misiunea împotriva UBL. Nu e foarte groasă și se citește repede, a beneficiat de ajutorul unui scriitor profesionist și e coerentă. N-am urmărit atunci foarte îndeaproape povestea, așa că vă redau pe scurt firul evenimentelor: CIA a urmărit un vechi colaborator pakistanez al lui UBL, a supravegheat prin satelit clădirea în care locuia și a observat că una din ”furnicuțele” vizibile din satelit făcea plimbări lungi, zilnice, prin grădinile vilei. Nu-i ajuta niciodată pe cei care munceau grădina sau îngrijeau animalele. 

După o perioadă de supraveghere, când au ajuns la concluzia că furnicuța ar putea fi adevărata fiică a mamei Omida, au pus rotițele în mișcare. Militarii din trupele SEAL care erau acasă, în concediu, au fost chemați într-o bază militară unde a fost construită o copie 1:1 a vilei și grădinilor ei, s-au antrenat în formulă completă, cu elicoptere și câine de asalt și, după vreo două săptămâni au oferit o demonstrație VIP-urilor de la Washington, ca să îi convingă. Ceea ce fac trupele SEAL în război e relativ secret, iar oficialii nu știau exact dacă să aprobe atacul pe tărâmul statului aliat sau să trimită o rachetă care să niveleze zona. A doua varianta a picat pentru că nu ar mai fi rămas nimic prin care UBL să fie identificat, demonstrația militarilor i-a convins că poate fi dusă la bun sfârșit misiunea și i-au trimis în Afganistan.

După câteva zile de așteptare în baza militară din Afganistan au primit unda verde de la Obama, toți cei 24 de membri ai misiunii s-au îmbarcat în două Black Hawk-uri și au trecut granița în Pakistan. Misiunea urma să se desfășoare noaptea. Ajunși deasupra complexului, trebuiau să coboare pe funie în curtea interioară, dar din cauza greutății primul elicopter nu poate fi ținut la punct fix și cade în curtea exterioară, cu nasul în pământ și coada pe zid, ceea ce le-a salvat viața militarilor, pentru că o parte aveau picioarele în afară iar în altă situație elicopterul s-ar fi răsturnat și paletele elicelor rupte i-ar fi sfârtecat. Elicopterul doi nu repetă greșeala și aterizează în afara complexului.

Regrupați, dărâmă poțile, o echipă ucide bărbatul care trăia în casa de oaspeți și care răspunde asaltului cu un AK47, două echipe atacă vila principală, omoară colaboratorul care locuia la parter și pe nevasta lui, care au încercat să riposteze, apoi atacă etajul unu, unde locuia fiul lui UBL. Auzind gălăgia, acesta era pregătit de luptă, pe scări, cu un AK47. Unul din soldați îl strigă pe nume, el e curios să vadă cine-l cheamă, ridică capul deasupra palierului iar militarii îl omoară. După cum scrie în carte tot ce-ar fi avut de făcut era să stea liniștit și să tragă asupra celor care urcau scările - probabil la un moment dat ar fi aruncat americanii o grenadă, dar avea șansa să-i împuște pe cei din primul asalt. 

La etajul doi locuia UBL cu familia. Primul militar ajuns acolo vede un cap de bărbat ițindu-se de după ușă, trage câteva focuri și când intră în cameră observă că l-a împușcat în cap pe un bărbat care semăna cu UBL. Sec, ne-eroic și nespectaculos. Interoghează femeile și copiii, care până la urmă recunosc că era acesta. Îl curăță de sânge, îi fac poze, iau mostre ADN, îl bagă în sac și-l iau cu ei, împreună cu toate documentele și mediile de stocare pe care le găsesc în casă.

Detonează elicopterul distrus, se urcă în celălalt Black Hawk și într-un elicopter de backup și se întorc la bază. Vor afla ulterior că pakistanezii, după ce și-au numărat flota și au văzut că elicopterele semnalate nu-s ale lor, sensibili din cauza conflictului cu India, trimit după ei doua avioane F16, dar mult prea târziu. Ajunși înapoi în Afganistan, predau corpul lui UBL șefului de stat major, care îl va trimite pe nava USS Carl Vinson pentru înmormântare. Mai urmează o întâlnire cu Obama în State și viața continuă în anonimat.