Comparaţie capacitate cazare Sibiu - Bucureşti

Cu ocazia finalei UEFA, am aflat că în Bucureşti au fost 20.000 de turişti, ceea ce a determinat o ocupare de 90% a capacităţii de cazare. Rezultă o capacitate de cazare de aprox 22000 de locuri. Populaţie: 2 milioane. Comparativ, Direcţia de Statistică zice că la mijlocul lui 2010 în Sibiu erau 6538 locuri de cazare. Populaţia oraşului: 155.000. Că Sibiul e o excepţie, ştim din 2006, când toată lumea construia hoteluri şi pensiuni. Că toate-s pline acum cu ocazia FITS e o certitudine, că o mare parte din ele sunt cam pustii în restul anului este iarăşi o certitudine.

Citește în continuare

#FITS2012 - Ziua 6

Ieri am mers la două piese de teatru. Prima are un nume complex: "Momo sau Strania poveste a hoţilor de timp şi a copilului ce le-a redat oamenilor timpul furat" şi s-a jucat în sala mică a Teatrului Gong. Este un spectacol de amatori, mai exact jucat de copiii din cadrul Atelierului de Teatru al Colegiului Naţional "M. Eminescu" din Botoşani, aşa cum ne-a introdus-o, amabil, cel care care a recomandat-o domnului Chiriac şi a adus-o în Festival, Cătălin Ştefănescu, gazda emisiunii Garantat 100%. 

Au făcut treabă bună cei 20 de puşti, o parte din ei vor ajunge actori mari, de fapt au făcut o treabă aşa de bună încât majoritatea spectatoarelor au izbucnit în lacrimi la final. Piesa are la bază cartea omonimă a scriitorului german Michael Ende şi este o parabolă a lipsei de timp a oamenilor "mari". Mai multe puteţi citi la Nebuloasa pe blog, căreia i-au plăcut aşa de mult încât i-a văzut de două ori sau în rubrica Cristinei Voicu de pe Ora de Sibiu.

De la 21.30 am avut plăcerea să ne înghesuim din nou în mica şi cocheta (NOT) sală Studio a TNRS, pentru a urmări spectacolul companiei mexicane "Lagartijas Tiradas al Sol", intitulat "El rumor del incendio" şi tradus mot-a-mot în "Vâlvătăile inimii" (NOT, again, dar e amuzant că în engleză a fost tradus "The Sound of Fire" şi în germană "Die Sprache des Feuers"). Mă aşteptam la ceva cu fierbinţeli, amor latino, dar nu, viva la revolucion, a fost vorba de un documentar minuţios al mişcării guerrilla mexicane între 1960 şi 1980. Au ţinut minte cei trei actori o grămadă de informaţii, au pus în scenă inclusiv o tortură cu capul în lighean, au folosit proiecţie video cu fragmente de interviuri cu personaje istorice, au reimaginat bătăliile cu ajutorul soldăţeilor, le-au filmat cu camera video pentru a le reda pe ecran şi a le vedea, în detaliu, şi noi, au pus în difuzoare melodii patriotice. 

Dacă-ţi place să auzi o colecţie de nume şi date istorice, piesa e de tine, altfel e o tortură de aproape două ore, au vorbit repede şi mult, eram tot cu gâtul sucit între subtirare şi scenă, am avut noroc cu o revistă cu care-mi făceam vânt, n-am mai fost niciodată aşa aproape de leşin din cauza căldurii. Moment penibil după prima oră: vreo 10 spectatori au părăsit, cu greu, mica sală iar actorii s-au oprit până au ieşit aceştia. Sper totuşi că n-au fost conştienţi că aplauzele din final au fost mai mult de uşurare că s-a terminat; ok, şi un pic din milă pentru efort. Singurul lucru pozitiv: am văzut-o pe Luisa Pardo în chiloţi.

Citește în continuare

Ofertă specială www.posterland.ro - 10% discount!

Ne-am gândit să sărbătorim ziua copilului şi noi, cei de la www.posterland.ro:

pentru produsele comandate începând de astăzi şi până pe 1 iunie la miezul nopţii beneficiaţi de 10% discount din preţul afişat pe site.

Note:

- discountul va fi confirmat într-un email separat, ulterior comenzii;

- discountul se aplică doar produselor şi cantităţilor aflate în stoc;

- alte premii şi discounturi nu se iau în calcul în acest caz.

Citește în continuare

Chili sau chile?

Mâncarea, nu ţara :) Forma corectă, în spaniolă, e "chile con carne". Americanii au preluat "chili" - because it's chilly outside - sau pentru orice alt motiv. Ambele-s acceptate acum, doar dacă mergeţi într-o ţară de limbă spaniolă o să râdă lumea de voi dacă cereţi chili.

Citește în continuare

#FITS2012 - Lumină lină (V.Rebengiuc, G.Leşe)

Presimţeam că o să fie un spectacol deosebit, dar cu o urmă de îndoială, nu-s fan al muzicii populare. Din fericire Grigore Leşe ne-a arătat cum sună şi trebuie simţită muzica adevărată a vetrei satului - horile şi doinele,  cum poţi transmite nişte emoţii puternice cu ajutorul unui flaut şi al unor versuri. 

N-a început bine recitalul, am avut parte de bebeluşi gânguritori, de prostalăi care făceau poze cu blitzul şi de mobile care sunau, dar domnul Leşe ne-a amuţit, atunci când nu ne-a făcut să cântăm cu el. Victor Rebengiuc e primul pe afiş, dar greul a fost dus de Leşe, ştia şi el acest lucru şi a fost o prezenţă discretă, puternică totuşi, urmăriţi mai jos modul cum recită versurile lui Ioan Alexandru.

În loc de 50 de minute de muzică şi poezie am avut parte de aproape 90, au fost două bisuri, la cel de-al doilea domnul Leşe ne-a povestit că s-a retras de pe posturile comerciale din cauza terfelirii muzicii populare adevărate, că preferă să facă emisiuni la TVR Cultural şi la radio decât spectacole în care urlă publicul "cânt-o pe aia cu cătănia!", că a venit uşor reticent la Sibiu, pentru că "e capitală culturală europeană, dar şi-ntr-o capitală europeană câte nu se pot întâmpla". În final el ne-a câştigat pe noi şi noi l-am câştigat pe el.

Urmăriţi un fragment din "Cântec despre Bucovina", fredonatul sălii suna mai bine live decât pe înregistrare, e greu de perceput emoţia momentului, dar poate v-o puteţi imagina:

Citește în continuare

#FITS2012 - Insula (Ada Milea)

Cineva de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca are meritul că a avut încredere în Ada Milea şi nu cred că regretă. A rezultat un spectacol-concert (de ce nu musical?) de excepţie, ne-am distrat copios, pot să zic că a fost cel mai bun show pe care l-am văzut în ediţia curentă de festival. 

E complicat, probabil, să fii şi actor şi cântăreţ, dar celor de pe scenă le-a ieşit de la cap la coadă, n-am sesizat nicio bâlbă sau stridenţă în interpretare. Doar Ada Milea nu s-a ridicat de pe scaunul unde-şi cânta partitura la chitară, în rest fiecare din actori a avut momente când a fost în centrul atenţiei. Tot textul e în versuri, deştepte şi comice, iar unul din cele mai haioase moment a fost cel de păsărească - cu traducerea în engleză pe ecran. Coco merită o menţiune specială, a fost cel mai roacker papagal din istorie, dar trebuie remarcat şi Adrian Cucu, sibian la origine. E interesant să vezi acelaşi text de Gellu Naum pus în scenă de doi regizori, să le compari viziunea - spun asta pentru că în toamnă am fost la varianta domnului Massaci. 

Kudos Ada Milea!

Un fragment din spectacol, nu cel mai savuros, dar vă puteţi face o idee despre ce a fost vorba:

Şi al doilea bis:

PS. Un pic ironic, Ofelia Popii a studiat la Cluj şi s-a mutat la Sibiu, iar Adrian Cucu e sibian şi actor la TN Cluj.

Citește în continuare

#FITS2012 - Critică constructivă

Probabil organizarea şi logistica unui festival de amploarea şi complexitatea FITS sunt un coşmar. De aceea e foarte important că totul decurge fără probleme vizibile de către spectator. Până şi voluntarii sunt la înălţime. Cred că ediţia curentă va rămâne în amintirea celor care s-au ocupat de ea drept una generatoare de mari bătăi de cap, atât din cauza vremii cât şi a valurilor de anulări şi reorganizări ale programului. Din cauza ultimeia e vizibil şi un punct slab al festivalului: comunicarea promptă a modificărilor survenite şi folosirea la maxim a tehnologiilor internet. Îmi permit să fac o listă de puncte care pot fi adresate la anul, aşa cum se văd ele din perspectiva unui spectator obişnuit, pentru că, până la urmă, pentru noi s-a depus atâta muncă:

- ar fi util un blog oficial, legat la site-ul festivalului, prin care să se prezinte ultimele noutăţi şi schimbări. Plus un cont de twitter, bineînţeles. Eu poate ştiu cine e responsabil de comunicare şi unde să mă uit, dar asta nu datorită canalelor oficiale. Dacă n-aş avea blog probabil mi-ar fi mai greu, schimbările sunt multe şi ziarele nu ţin pasul. Mi-ar fi fost util acest blog în cel puţin două situaţii: ca să ştiu că artificiile se ţin în faţa Teatrului şi ca să sublinieze schimbarea locaţiei şi orei piesei "Noi 4" - devine obositor să verifici de 2-3 ori pe zi programul actualizat;

- s-a ajuns la retragerea programului oficial de pe site şi înlocuirea lui cu un fişier Word - de ce nu PDF? Varianta pentru mobil e încă activă, nu ştiu dacă şi actualizată;

- ce-mi plăcea la program era descrierea unor anumitor spectacole. Acum nu mai am acces la el (bine, ştiind care a fost formatul linkului vechi, pot să introduc direct adresa paginii dedicate programului unei anumite zi, de exemplu http://www.sibfest.eu/program-02-iunie-2012.html, dar e hackereală). Aş vrea ca în anii următori fiecare punct din program să aibă o descriere de câteva rânduri, nu doar un subset de evenimente, câteodată mi-e greu să mă decid pe baza titlului dacă mă interesează respectivul spectacol;

- o situaţie absurdă: dacă dau like pe pagina principală a site-ului festivalului nu dau like paginii oficiale de Facebook a festivalului, ci site-ului. Şi mai absurd, există două pagini de FB: www.facebook.com/sibfest şi  www.facebook.com/FITSibiu. Foarte confuz, bănuiesc că a doua e cea oficială. Deocamdată pagina FITSibiu  rămâne sursa cea mai actuală şi mai completă de informaţie, mi-aş dori să fie popularizată mai intens - foarte bună rubrica "Recomandarea zilei".

Nu cred că am enumerat chestii grele sau imposibil de realizat. Mai trebuie numit un voluntar în plus şi corectat câteva probleme tehnice :) Dacă aveţi sugestii, comentaţi.

Citește în continuare

Managementul aeroportului Sibiu invită la necivilizaţie

Că în jurul aeroportul Sibiu există o serie lungă de bâlbâieli, mostre de incompetenţă şi decizii tâmpite, e cunoscut. Ultima mizerie a conducerii a fost blocarea cu elemenţi din plastic a accesului maşinilor pe banda de lângă terminal, una din puţinele variante în care puteai puteai descărca un pasager fără să plăteşti. Pe lângă faptul că arată urât, acum lumea se înghesuie pe banda a doua, între taxiuri şi autobuze. Dacă nu s-ar fi lăcomit la bani, ar fi lăsat primele 10 minute de parcare gratuite şi ar fi fost toată lumea mulţumită. Aşa fac doar rahatul praf şi testează inventivitatea românilor, unii ghiolbani ajungând să-şi aştepte rudele în maşinile oprite în refugiul staţiei de autobuz de vis-a-vis de aeroport.

Citește în continuare

#FITS2012 - Otros Aires

Sala Thalia s-ar putea să nu fi fost cea mai potrivită locaţie pentru un grup de electro-tango ca Otros Aires. E prea sobră. Mergea mai bine un club sau o scenă în piaţă.

Cuvântul electro din denumirea genului se referă la un Mac de pe care rulau sample-uri şi beat-uri moderne, combinate cu prestaţia live a celor patru muzicieni argentinieni. Un pian, un acordeon, o chitară acustică şi un set de tobe. Plus vocea şi retroproiectorul pe care rulau diverse secvenţe, videoclipuri sau părţile de duet făcute cu celebri cântăreţi de tango de la începutul secolului trecut. După câteva melodii s-a încins atmosfera, un cuplu dansa într-o lojă - tango, bineînţeles, iar finalul şi cele două bisuri au ridicat publicul în picioare, nemaicontând "morga" spaţiului. Din păcate, datorită politicii sălii Thalia, filmatul este interzis, aşa că n-am putut să capturez momentul; din fericire statul în picioare, aplaudatul şi chiuitul nu. Ca să vă faceţi totuşi idee despre cum sună formaţia, pun două videoclipuri de pe YouTube, cred că au să vă placă. Ole!

Citește în continuare

#FITS2012 - ziua 2 (2)

Încep cu o notă: dacă vă faceți programul după ziarul Tribuna, verificați și pe site-ul festivalului dacă spectacolele pe care ei le recomandă n-au fost anulate, îi bănuiesc că folosesc o variantă de program mai veche (exemplu: The Full Monty).

Cea de-a treia piesă la care am fost ieri a fost tot o producție TNRS, în regia lui Purcărete, ”Călătoriile lui Gulliver - Exerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift”. Poate e un pic stupid să mergi în cadrul festivalului la piese produse în orașul tău, adevărul e că nu m-a interesat ce companie le-a creat ci am ales ce am crezut că o să ne placă. Am nimerit-o de data aceasta, suita de alegorii face toți banii. De fapt, n-am văzut spectacol prost regizat de maestru sau două care să semene între ele. M-am îmbrăcat frumos, la sacou, și nu mă așteptam să mă așez lângă o scenă acoperită de paie, pe care a fost plimbat inclusiv un cal viu, să iau în freză praful acestora, făină sau pene. N-a fost neplăcut, dar puteau pune un anunț, poate era cineva alergic :). În afară de scena cu ospiciul/spitalul de nebuni de la început, care e un pic creepy, toate celelalte au fost interesante iar unele foarte amuzante, preferatele mele sunt jocul umbrelor și marionetele vii cu femeile pitice. Spectacolul e amplu, cu douăzeci de actori, iar cele 90 de minute în care ești scufundat în imaginația fantastică și fascinantă a domnului Purcărete trec imediat.

Citește în continuare

#FITS2012 - ziua 2 (1)

Ziua de ieri a fost cea mai încărcată pentru noi, cu trei piese de teatru în program. Prima a fost ”Scrisori de dragoste către o prințesă chineză”, a lui Matei Vișniec, producție TNRS, cu un erotism mai subtil decât alte creații marca MV. Monologul susținut de actorul Ciprian Scurtea e o combinație de dramă sentimentală și umor absurd, alături de el pe scenă urcând un gigantic urs panda care punctează, mut, în momentele cheie. Chiar dacă jucat într-o sală mică, cu puțin decor, spectacolul este puternic vizual și place ochiului.  Textul este bine scris, actorul bun, așa că merită să-l vedeți dacă stați în Sibiu, probabil o să mai apară în programul TNRS. 

M-am bucurat că textul tradus în limba engleză a fost afișat cu ajutorul unui retroproiector, ceea ce ajută la dimensiunea internațională a festivalului. În schimb nu înțeleg de ce a ales conducerea teatrului să boteze sala pe care o are în cadrul Casei de Cultură ”TNRS - Sala Studio” când acolo exista deja ”Sala Studio a Casei de Cultură”. Da, sunt distincte, cu intrări separate, am aflat și eu azi. Confuzia putea fi evitată.

Cel de-al doilea spectacol a fost de dans japonez butoh, intitulat ”Floarea de Lotus”, jucat la Teatrul Gong. Butoh este un dans de avangardă, cu o mimică facială ușor grotească și cu mișcări lente, supercontrolate, ale corpului. Zice Wikipedia. Am fost acum câțiva ani la o piesă de teatru kabuki, mi-a plăcut și am putut să fac legătura cu elemente din acesta însă barbarul de mine nu-i capabil să înțeleagă subtilitățile variantei de ieri așa că citiți cele ce urmează în cheie comică. Sensul titlului îmi scapă, din punctul meu de vedere s-ar fi putut numi la fel de bine ”la cules de păstrăvi”. Dacă ar fi fost prietenul meu Bobu în sală, l-ar fi caracterizat drept o porcărie sinistră, eu nu-mi permit să spun asta, să zicem că a fost o porcărie exotică pe muzică bună, atunci când nu se auzea zgomotul apei în difuzoare. Tot respectul pentru actriță (a trebuit să mă uit în program ca să-i deduc sexul), acele mișcări sunt precis greu de executat din punct de vedere fizic. În rest, m-a pierdut, atât pe mine cât și pe majoritatea celor prezenți, nu s-a aplaudat cu foarte mare entuziasm, deși a fost sala plină.  Primele zece minute au fost o plimbare pe scenă, cu o oglindă pe față, iar următoarele cinci o dezbrăcare a primului costum, cu spatele la public. Apoi a urmat actul principal, un dans în slow-motion, combinat cu pasul piticului și diverse crăcăneli. În acest timp domnița afișa diverse expresii faciale, oscilând între semipareză autoindusă, față de om interogat cu lampa în ochi și transă.

Trebuie să remarc că ambele săli au fost lipsite de aerisire, s-a făcut o căldură neplăcută, poate are legătură cu motto-ul ”Crize”.

Citește în continuare

Un concert la care mi-ar fi plăcut să merg

Mercy Street a lui Peter Gabriel e una in cele mai puternice piese pe care le ştiu eu:

Citește în continuare

#FITS2012 - ziua 1

Mi-am luat bilete la câteva spectacole, o să încerc să scriu despre ele și despre evenimentele de stradă la care o să asist. Ieri la ora 17 patru domnișoare dotate cu costume și gadgeturi făceau pe Bălceascu ca sabia lui Darth Vader. Erau Balerinele audio. În același timp, în Piața Mare, Ștefan Bănică Jr. executa probele de sunet. Ghiciți la cine era mai multă lume.

M-am întors pe la 10 seara în Piața Mare, la timp pentru bis-ul lui Bănică, era plină, ca în vremurile bune, mi-am adus aminte de ce e frumos la Sibiu pe timp de festival. Apoi, pe o scenă mai mică, a început Sindromul Stockholm. Mi s-a părut ușor grotesc, poate din cauza sonorizării, poate pentru că am mai văzut oameni care dau foc la chestii, nu m-a impresionat și nici nu i-am acordat multă atenție, ne-am pus la o terasă așteptând artificiile. 

În acest punct am o problemă cu organizatorii - foarte faină agenda festivalului de pe net, inclusiv varianta pentru mobil, însă artificiile nu erau trecute în ea. În alți ani au fost declanșate din Piața Mică, acum le-am crezut totuși anulate sau că au să fie doar la final, le-am văzut întâmplător, din taxi, în fața Teatrului. 

Citește în continuare

iPhone fail

x: Cand termina tu. A. ajunge la 2

x: "Cand termina tu" :))). Corectorul iPhone ii tare la gramatica.

x: I-am scris unui agent imobiliar "ne vedem la fecalele locului". Era "fata" locului.

c: asta e de blog :)) 

Citește în continuare

Scurtă XXL

Din ciclul "ce-a vrut să spună poetul" XXL când a zis:
Ce-ai pus în pahar de mă simt atât de disco?

Roofies! Păcat că era băiat.

Citește în continuare

Byron@Oldies Pub

Un prieten zicea că a fost cel mai tare concert pe care l-a văzut la Oldies. Aşa că şi-a cumpărat şi cd-ul la plecare. Mie nu mi s-a părut cel mai tare, pentru că e într-o companie selectă, dar sigur a fost în top 5. Pretextul a fot lansarea dvd-ului Live Underground filmat în salina Turda.

Cei cinci băieţi au cântat piese lungi şi elaborate, au fost câteva solo-uri instrumentale foarte bune, cel mai mult mi-au plăcut cele la bass şi tobe. Nu îi văzusem live până ieri şi cunoşteam puţine piese din repertoriul lor, dar m-au surprins plăcut prin varietatea de influenţe care se simte în ele: de la rock alternativ la jazz. Din păcate nici ei n-au avut parte de un public numeros, vara nu e o perioadă bună pentru concerte indoor, s-au strâns doar vreo 70 de oameni. Din fericire aceştia s-au simţit bine, n-au fost apatici, au aplaudat mult, a fost o atmosferă intimă şi călduroasă. 

PS: Au un site foarte cool - http://www.byronmusic.ro

Citește în continuare

Un mister pe ruta Deva-Făget-Lugoj

De fiecare dată când trecem prin zona asta în drum spre Timișoara, prin parcările și popasurile de pe dealuri, lângă pădure, staționează mașini răpciugoase cu antene lungi pe ele. Nu una-două, ci din loc în loc. Logica îmi spune că ar trebui să fie niște tipi care stau de șase și-i anunță prin stații de emisie/recepție pe cei care fură lemne din pădure - cu camionul, dar poate există și o altă explicație. 

Citește în continuare

Pentru băeții de la Turnul Sfatului

Prietenilor, nu faceți un update la tema pentru dispozitive mobile? Că așa se încarcă site-ul vostru pe iPad și e păcat :)

Citește în continuare

Trilian fail

Probabil s-a conectat pe un mainframe la Arpanet şi a uitat să dea logout - cu 14 ani înainte să se nască.

Citește în continuare

Muzak sau muzica din lifturi

...şi nu doar lifturi: toalete, restaurante, holuri de hotel, tonuri de aşteptare la telefon - oricând e nevoie de o muzică de fundal, amputată de orice stridenţe. Probabil aţi înţeles despre ce povestim: sunetele acelea inobtrusive, aproape inaudibile dacă nu-i linişte perfectă, pe care le puteţi sesiza în unele spaţii publice mai cu ştaif. Pe principiul "adidaşi" muzica aceasta poartă numele neoficial de muzak, după compania care a creat prima sistemul de transmitere şi principiile în care trebuie să se încadreze sunetele (adică plictisitoare şi siropoase). 

Nu o să vă plictisesc cu detalii, puteţi citi pe Wikipedia mai multe, interesant e că inventatorul primului mod de trimitere a sunetelor pe liniile electrice şi-a botezat invenţia Muzak pentru că era fascinat de Kodac - celebru nume inventat, aşa că a combinat prima silabă din "muzică" şi sufixul ak. Nu era român, "muzică" era de fapt "music" şi totuşi rezultatul a fost muzak nu musak.

Data viitoare când o să vă aflaţi în faţa unui pişoar cu o muscă pictată pe el iar un negru în uniformă de mareşal o să stea în spatele vostru şi o să vă perie de mătreaţă, să vă gândiţi un pic şi la muzica ce răzbate, discret, din difuzoare.

Citește în continuare

Unde se găseşte Aperol în Sibiu?

Duminică seara la concertul din piaţa Huet mă uitam cu jind la nişte prieteni care sorbeau din paharele cu Aperol. Eu venisem cu maşina aşa că n-am consumat, dar în drum spre casă m-am oprit la nişte benzinării ca să-mi cumpăr o sticlă. Şi la Mal şi la cele două Petrom-uri în care am intrat s-au uitat fetele de la ghişeu la mine ca la extratereştrii, n-au înţeles ce le cer. Ieri am mai încercat în câteva locuri, începea să fie amuzant să vezi femeile derutate: la Roger s-a strâmbat vânzătoarea la mine fără să zică nimic, la Express You fătuca a fost amabilă, a zis că ea nu ştie din astea dar dacă îi explic ce-i ăla mă ajută. La Lidl n-aveau (oricum intrasem pentru altceva acolo), nici la Carrefour sau Real. Mai rămăsese Metro, cică cea mai bună şansă, dar n-am avut chef să mă duc până în partea cealaltă a oraşului şi nici n-aveam legitimaţia la mine. Am cumpărat sangria, cealaltă băutură estivală populară nefabricată din hamei.

Dacă ştiţi de unde se poate cumpăra Aperol daţi de ştire. Cunosc soluţia cu distribuitorii şi probabil o să apelez la ea, dar mă interesează şi pentru "civili" fără prieteni cu baruri. De băut se poate bea la Amber, Max, Cafe Wien, Imperium şi în alte locaţii din oraş.

Later edit: la benzinaria OMV din Lugoj au atat Aperol (69 lei) cat si sticle de 0.2 l de prosecco, asa ca probabil si la OMV Sibiu e la fel. Verific la intoarcere.

Much later edit: Îmi spune cineva că se găseşte la Billa cu 49 lei. Confirm. Altcineva îmi spune de magazinul de băuturi de pe scările spre Podul Minciunilor şi de cel de pe Justiţiei, vis-a-vis de Supporter.

Citește în continuare

Recomandări FITS

După ureche, fără o analiză a instituţiilor care au adus spectacolele, am luat bilete la:

sambata 26 mai

15:00

SALA STUDIO - TEATRUL NAŢIONAL „RADU STANCA”

Scrisori de dragoste către o prinţesă chineză de Matei Vişniec

Regia: Cristian Juncu, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu România / Teatru / 1h 20'

17:00 

TEATRUL GONG /SALA ETAJ

Kanzan from Renyo-sho: Far from the lotus / Floarea de Lotus

de Tomoe Shizune, Japonia / Dans / Spectacol de dans butoh / 50’

21:00

TEATRUL NAŢIONAL RADU STANCA

Călătoriile lui Gulliver - Exerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift Regia: Silviu Purcărete

Teatrul Naţional Radu Stanca Sibiu, România / Teatru / Spectacol eveniment / 1h 30'

duminică 27 mai, 21:30

SALA THALIA

Otros Aires 

Argentina / Muzică / Concert electro-tango / 1h 25min

luni 28 mai , 21:00

Insula

dupa Gellu Naum, spectacol-muzical de Ada Milea 

Teatrul Naţional Cluj-Napoca România / Teatru /1h

marti 29 mai, 21:00

SALA THALIA Lumina lină

cu Victor Rebengiuc şi Grigore Leşe, România / Spectacol de muzică şi poezie / 50'

Miercuri 30 mai

17:00

TEATRUL GONG - SALA PARTERMO

MO sau Strania poveste a hoţilor de timp şi a copilului ce le-a redat oamenilor timpul furat

Regia: Lenuş Teodora Moraru, Atelierul de Teatru al Colegiului "Mihai Eminescu" Botosani, România 1h

21:30

SALA STUDIO – TEATRUL NAŢIONAL RADU STANCA

Vălvătaile inimii 

La Gartijas Tiradas al Sol Mexic / Muzică / Spectacol eveniment / 1h 30’

Joi 31 mai, 21:30

CISNĂDIOARA 

Guitarra Contemporanea - Anotimpul chitarelor

Guitarras de la Ciudad de México Mexic / Spectacole în biserici şi situri istorice / Concert / 1h 10'

Vineri 1 iunie

19:00

SALA THALIA

Parfumul trecutului 

Son Del Monton Mexic / Spectacol de muzică şi dans tradiţional / 1h5'

21:00

CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR

Mana – Lumina înţelepciunii 

Vertigo Dance Company Israel / Dans / Spectacol eveniment / 58'

Sambata 2 iunie, 21:00

CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR

Null – Momentul Zero

Vertigo Dance Company Israel / Dans / Spectacol eveniment / 53'

Din păcate nu mai sunt bilete la:

vineri 25 mai, 19:00

SALA THALIA

Latidos/ Inima ce sparge pieptul

Compania de Danza Flamenco Espagnola Jose Soriano prin Sweetsevents Spania / Dans / Flamenco / Spectacol eveniment / 1h30’

iar spectacolele de fado au fost anulate.

Mai recomand piesa de teatru din Oldies (în mai multe seri) şi concertul The Mono Jacks din Music Pub.

Citește în continuare

Fabrică BMW la Sibiu? Nu prea

Era un comentariu săptămâna trecută la un articol din Turnul Sfatului, ceva de genul "Votaţi Johannis că aduce fabrică BMW la Sibiu". O fi fost maliţios, dar lumea a reacţionat, în toate felurile posibile. Din păcate n-am timp să caut articolul respectiv, oricum n-avea legătură cu comentariile.

Se pare că toată discuţia a pornit de la un articol al revistei germane Handelsblatt (aici), BMW caută o locaţie pentru o nouă fabrică în Europa de Est ori în Mexic sau Brazilia. Discuţiile lor erau cu oraşele Kosice (Slovacia) şi Miskolc (Ungaria). Eu aş opta pentru Kosice, e superb oraşul (nu că ăsta ar fi un factor de decizie), în orice caz ambele locaţii sunt în aceeaşi regiune, departe de România, şi au acces la infrastructură rutieră modernă. Aşadar putem spera să vedem fabrică BMW la Sibiu după ce avem autostradă şi nici atunci, la problemele euro şi împărţirea pieţei globale are sens mai mult să o construiască în America de Sud sau să le extindă pe cele din China. Legătura Sibiului cu toată povestea? Un comentariu anonim la articol, în care cineva îi chema să investească aici.

Citește în continuare

Videomapping@Huet.Urban

Pentru că de restul momentelor din cadrul Huet.Urban o să scrie probabil bloggerii implicaţi (de ex. Brylu sau Tudor), mă opresc asupra videomappingului făcut pe clădirea Cafe Wien. L-am privit cu o curiozitate tehnică, partea hardware era compusă dintr-un MacBookPro de 17" (placă grafică de rezoluţie mare) şi două proiectoare de luminozitate mare, plus un splitter care împarte imaginea generată pe calculator la cele două proiectoare. Mai adăugaţi un software deştept, care corecteză problemele clasice ale proiecţiei (efectul de trapez, piramidă etc) şi rezultatul este următorul (primele 15 secunde sunt nefocusate din cauza mea):

Citește în continuare

Teen Spirit - revistă alternativă pt adolescenți

Habar n-am ce mai citește adolescentul din ziua de azi, dacă mai citește. Totuși nu cred că revistele cuminți ca Bravo, Popcorn sau - vă mai amintiți?  - Salut a lui George Mihăiță l-ar mai atrage. Nu știu dacă ne atrăgeau și pe noi sau le citeam pentru că erau singurele disponibile. Am găsit pe net o revistă alternativă pentru ei: Teen Spirit. Plină de fete tatuate, sporturi extreme, haine specifice plus ceva muzică. Cam așa:

Site-ul aici: http://www.teenspiritvibe.com/

Primul număr poate fi citit aici, aruncați o privire și spuneți-mi ce părere aveți: 

http://issuu.com/teenspiritmagazine/docs/teenspirit001

PS. Tot legat de adolescenți, recomand un film: Detachment, cam ca Dangerous Minds din '95, dar altfel :)

Citește în continuare

Un meniu îndrăzneţ pt anglofili

Vreţi sos din casă de iepure? Mergeţi la Max:

Citește în continuare

Scurtă

Cum l-ar fi chemat pe Dinu Păturică dacă era englez? Dino Blankie.

Citește în continuare

Discurs întâlnire

E acea perioadă din an când oamenii sărbătoresc 10, 20, 30 de ani de la terminarea unei forme de învăţământ. Unii dintre ei trebuie să ţină un discurs. Din fericire au descoperit Google. Cam aşa arată căutările care au dus la blogul meu în ultimele zile (captura e un fragment, zilnic sunt variaţiuni pe tema asta):

Câteva idei de bun simţ, decât să copiaţi un text care nu vă reprezintă:

- ce aţi simţit când aţi terminat scoala;

- ce simţiţi acum, privind înapoi (cu/fără mânie) la anii aceia;

- dacă aţi dat şpagă cuiva - mai trăieşte? ia vedeţi ce-a făcut cu banii;

- colegul preferat, cel pe care l-aţi chinuit des în cei 4-5 ani, mai trăieşte? e prezent? dacă da, mai faceţi-i o fază sau cereţi-vă scuze (sau ambele);

- colega preferată a venit? s-a îngrăşat ca vaca (care-s şansele să nu)? Vă mai atrage? Nu-i spuneţi că nu, prefaceţi-vă că e la fel de simpatică ca-n anii de studiu (în 10% din cazuri chiar a rămas aşa).

Glumesc, bineînţeles, de obicei momentele acestea sunt emoţionante şi habar n-am ce-ar trebui să ziceţi - eu am spus că am scăpat de armată cu două sticle de whisky şi acum îmi pare rău, aşa că nu faceţi ca mine.

PS. Dacă închiriaţi un Porsche roşu ca să vadă colegii ce bazat aţi ajuns, nu uitaţi să dezlipiţi stickerele şi să ascundeţi broşurile firmei de închiriere.

Citește în continuare

TransilvaniaBooking.com

S-a lansat site-ul firmei TransilvaniaBooking.com, o nouă agenție de turism sibiană. Dacă aveți nevoie de oferte avizate, ieftine și prompte, cei de acolo sunt bucuroși să vă servească, inclusiv pe Messenger, Skype sau Facebook. Intrați pe site, măcar de curiozitate, e plăcut ochiului, cu multe oferte, poze și descrieri de destinații mai mult sau mai puțin exotice. Aruncați o privire și pe blogul lor sau pe ofertele speciale și last minute.

Citește în continuare

Fabrica din Margina

În drum spre Timişoara treci prin comuna Margina unde (încă mai) există o fabrică veche de peste 100 de ani.  Îi admir arhitectura de fiecare dată, ar ieşi un muzeu industrial de excepţie acolo. Din păcate a ajuns o ruină abandonată, sunt mai multe articole din ziare şi bloguri pe net care-i spun povestea. Îmi permit să fur nişte poze din ele:

Surse:

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/09/fabrici-vechi-fabrica-din-margina/

http://www.renasterea.ro/stiri-banat/economie/ruine-si-balarii-fosta-fabrica-de-otet-de-la-margina-se-naruie.html

http://dojoblog.ro/2011/10/03/timisoara-deva-hunedoara-inapoi/

Poze: http://bestworldimages.com/margina-vinegar-factory.html

Citește în continuare

Dragoş Floarea

Pe Dragoş, Cobra după numele de "scenă", îl cunosc de vreo 18 ani, din taberele de vară organizate la Mamaia de tatăl său. Deşi era singurul cu părinţi acolo, era cel mai dezinhibat. L-am revăzut în timpul facultăţii, când lucra ca barman de noapte la El Gringo ca să-şi întreţină familia. Apoi în tribună, la baschet; totdeauna îşi făcea simţită prezenţa cu glasul lui puternic în momentele când echipa şi galeria erau debusolate. Dădea refresh, ca să zic aşa. A fost principalul sprijin când Asociaţia "Al 6-lea jucător" a organizat meciul de baschet de 80 de ore, firma la care lucra a sponsorizat o mare parte din bugetul acţiunii. Ulterior şi-a abandonat cariera din vânzări şi s-a reîntors la pasiunea lui - baschetul, înfiinţând clubul pentru copii WhiteSnakes. Probabil de aceea s-a lăsat băgat în faţă în cursa pentru Primărie, cred că ştie că are şansa mielului trimis la tăiere. USL-ul e fericit că are ţap ispăşitor, el e bucuros că are un pic de promovare pentru club şi poate să facă mai mult pentru copii. Lăudabil în esenţă, neinteresant din punct de vedere politic.

Citește în continuare

Încă două poze din Alba Iulia

Pentru că a fost un asfinţit frumos:

Citește în continuare

Cetatea Alba Iulia - 2

Traseul de nord al fortificaţiilor e gratuit, însă latura sudică e cea cu adevărat spectaculoasă şi merită cei şapte lei pe care trebuie să-i plătiţi la poarta hotelului Medieval, o super amenajare de 5 stele. Pe aici puteţi ajunge la temniţa lui Horea, la eşafodul refăcut sau la camera de tortură.

Citește în continuare

Cetatea Alba Iulia - 1

Ce se poate face cu 80 de milioane de lei în trei ani (2010-2013)? O cetate de nerecunoscut. Am rămas extrem de plăcut surprins de ce s-a întâmplat la Alba Iulia deşi văzusem o prezentare a proiectului cu ceva vreme în urmă. A ieşit un lucru comparabil cu orice cetate medievală recondiţionată din Europa. E probabil cel mai bine păstrat secret al Transilvaniei la momentul actual, nu sunt încă mulţi turişti şi e păcat. Din punctul acesta de vedere Alba Iulia o să fie o nucă tare pentru contracandidatele la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2020, nu se poate compara nici centrul Clujului şi nici cel al Timişoarei cu ansamblul cetăţii. Vor trebui însă să se mişte repede în domeniul ospitalităţii pentru că nu au multe restaurante sau hoteluri de calitate - defect de oraş mic cu industrie puţină. Din acest punct de vedere, ca sibian, nu pot decât să sper că dacă au să câştige va beneficia şi oraşul meu datorită proximităţii, inclusiv prin aeroport.

Deşi pare mică, cetatea e construită în formă de stea, aşa că o tură prin şanţurile amenajate poate să dureze şi două-trei ore, mai ales că o porţiune nu e finalizată şi va trebui să parcurgeţi şi drumul invers spre ieşire. Pentru mâncare vă recomand Pub13, singurul restaurant ce merită - intraţi şi în sala lui principală, are o boltă fenomenală. Vă las cu o primă serie de poze din interiorul cetăţii şi traseul de nord:

Citește în continuare

Isn't it ironic?

Citește în continuare

Concertele de la FITS2012

Ați dat o cârcă de bani pe bilet la recentul concert Horia Brenciu? Perfect! Atunci o să vă bucurați să aflați că-l puteți vedea gratis în Piața Mare. Cântă la FITS 2012, alături de Ștefan Bănică Jr, Smiley și Voltaj. Informația a apărut la începutul lunii în ziare (Adevărul, Tribuna) - dacă știați mai mergeați la spectacol?

PS. Deocamdată din cauza faptului că Guvernul nu mai dă bani au anulat vreo 10 spectacole și mai urmează o tură de tăieri.

Citește în continuare

Când nici demascatorii nu-s mai breji

Ok, avem un ministru plagiator dovedit - Ioan Mang a mai comis-o într-o lucrare. Articolul e aici. Trist e că cea care a semnalat cazul pe Hotnews/Contributors, PhD Candidate & Teaching Assistant la Oxford, publică şi corespondenţa dânsei cu un reputat om de ştiinţă, coautor al articolului original, pentru conformitate probabil. La o scurtă analiză găsim următoarele chestii care mă zgârie pe creier:

"It was brought to my attention that significant portions a paper of yours"

"This matter is particularly worrisome for me, as Ioan Mang was recently named as the Minister of Education in Romania."

Una arată că nu şi-a recitit textul şi cealaltă că ştie engleză cât Google Translate.

Later edit: Cosmina Dorobantu, autoarea articolului, Moderatorul site-ului Contributors nu mi-a publicat comentariul in care o felicitam pentru investigatie si o intrebam cum de au primit-o la Oxford cu engleza asta :D

Much later edit: vezi şi asta.

Citește în continuare

Băiță nedorită

Dacă eram pe fază puteam trimite filmarea la o emisiune tv, dar n-am prins decât momentul când fotografa e ajutată să iasă din apă. Yep, dacă vă uitați atent la poza de mai jos o să vedeți că doamna băltește. În poziția aceea era și înainte să mai facă un pas în spate și să cadă în canal. Au ajutat-o să iasă, nu s-a rănit și n-a botezat nici aparatul. Happy ending.

Citește în continuare

Nouvelle Vague@Alba Iulia

Sâmbătă am dat o fugă până la Alba Iulia ca să vedem cetatea și seara Acappella/Nouvelle Vague la Festivalul Muzicii. Am rămas surprins foarte plăcut atât de renovarea cetății, căreia o să-i dedic un post separat, cât și de formația franceză. De la ora 19 până spre 23 au cântat formațiile acappella, s-ar putea să nu vă spună mare lucru Vocal Tempo, Jukebox Trio, dar de cvartetul britanic Cantabile probabil ați auzit. Fiecare din formații are stilul ei, cubanezii de la Vocal Tempo și rușii de la Jukebox Trio reproduc și instrumente muzicale, iar o trupă de nemți (căreia nu i-am reținut numele) și Cantabile se mărginesc în a reinterpreta piese celebre - ce-i unește pe toți sunt vocile clare și de excepție.

Nu foarte multă lume la începutul serii

Piața n-a fost plină, mulți oameni au preferat să se plimbe prin cetate sau să stea la terase decât în fața scenei pentru că se auzea bine de peste tot, locul are un ecou special. Ce nu mi-a plăcut a fost prezentatorul, așa un penibil n-am mai văzut de la Octavian Ursulescu încoace, am aflat apoi că e purtătorul de cuvânt al Primăriei Alba Iulia. De fapt tot spectacolul a fost unul cu dublu sens: cel oficial de pregătire a candidaturii orașului pentru Capitala Culturală Europeană 2020 când va veni rândul României și cel neoficial de a sprijini candidatura actualului primar în alegerile iminente. Toată luna vor avea loc evenimente muzicale pentru toate gusturile. Așa departe au mers cu promo-ul încât unul dintre membrii formației Cantabile a ținut să mulțumească primarului pentru ideea serii. Grețos. În rest toată lumea a fost profesionistă.

Nouvelle Vague e compus în momentul actual din două soliste și o formație de acompaniament de patru persoane, au cântat extrem de bine aproape două ore, astfel încât la final m-am dus la standul lor și am cumpărat cd-ul cu Best of. N-are sens să mă lungesc cu laudele, o să trageți concluziile singuri dacă ascultați următoarele piese, vocea solistei în alb e specială și unică:

Citește în continuare

Gazpacho - Winter is never

Trebuie să recunosc că am lacune serioase la capitolul muzică, pentru că n-am ştiut de piesa sau formaţia asta până joi. Enjoy:

Citește în continuare

Les Elephants Bizarres @OldiesPub Sibiu

Elefănţeii din păcate n-au strâns prea multă lume la Oldies joi seara, am fost sub 100 de persoane. Hipsterii nu s-au înghesuit, deşi concertul mi-a plăcut mai mult decât cel al lui GuessWho. Au cântat vreo 90 de minute şi aproape toate piesele au fost bune, energice, ca şi ei. Cu excepţia unei melodii tot repertoriul a fost în engleză. Băieţii sunt amuzanţi, Nae de la clape e super haios iar "toboşarul" de la drumkit s-a plictisit o mare parte din timp aşa că a sudat ţigară de ţigară şi a băut bere. Ceilalţi au avut în schimb serios de lucru.

He's Frank Nae (avec les botoşei bizarres)

Observaţi tobele

E mare lucru să te bucuri că eşti pe scenă şi să nu pari blazat chiar dacă te desfăşori în faţa unei mâini de oameni, ceea ce m-a făcut să-mi placă şi mai mult de ei, chiar dacă par verzi sunt nişte profesionişti iar albumul nou care va fi lansat în toamnă promite, piesele cântate de pe el sună bine (Air Guitar Band de exemplu).

Citește în continuare

Gafă a la Turcu

N-am mai gafat de mult. Sau cel puţin n-am scris pe blog :) Aseară însă, stând la semaforul de pe strada Morilor, la intersecţia cu Alba Iulia, mă gândeam la ale mele şi văd cu coada ochiului, ca de obicei acolo, o persoană cu un copil în braţe apropiindu-se de geamul maşinii. N-aveam chef de cerşetori aşa că bag în viteză şi dau în faţă câţiva centimetri, fără să le acord atenţie. Persoana insistă şi-mi bate în geam, destul de tare cât să mă irite, aşa că întorc capul şi mă uit, pregătit să avem un schimb de cuvinte nu tocmai politicos. Şoc. Îmi cade faţa. Era fină-mea în braţele tatălui ei, erau la plimbare pe acolo şi s-au gândit să mă salute. Spre apărarea mea trebuie să menţionez că eram pe banda a doua, aşa că nu m-am gândit că-şi ia cineva copilul în braţe şi vine în mijlocul străzii la mine. :))

Citește în continuare

Richard Hawley a lansat un nou album

Am pus acum un an şi jumătate o piesă cu Richard Hawley pe blog - Cole's Corner, genul pe care nu-l prea auzi la radio deşi ţi-ai dori. N-a avut succes nici în topuri, probabil din lipsă de promovare. De curând a apărut noul album al lui Hawley - Standing at the Sky's Edge şi-l ascult cu mare plăcere de două zile. Nu am găsit nicio piesă de frumuseţea aceleia pomenite mai sus, dar tot albumul e remarcabil. Din păcate preferata mea, Before, nu e pe YouTube însă am găsit  variante live ale altor melodii:

Citește în continuare

Iobagi baroc

În "Scurta istorie a românilor" a lui Neagu Djuvara se precizează un mic amănunt pe care nu-l ştiam şi care m-a frapat. Ştiţi cine era guvernatorul Transilvaniei care i-a condamnat pe Horia, Cloşca şi Crişan la moarte prin tragere pe roată? Mult iubitul şi stimatul nostru baron Samuel von Brukenthal. Ştiţi care a fost picătura care a umplut paharul şi a pornit revolta? Anularea unor drepturi ale ţăranilor români la presiunea nobililor maghiari printr-un act semnat de acelaşi von Bruk. Într-un mod absolut ironic, 200 de ani mai târziu ne mândrim cu ambele tabere.

PS. Ca să fie perfect clar, acest post nu încearcă să incite în niciun fel.

Citește în continuare

De clătit ochii?

Dacă tot am răscolit prin folderul cu Portugalia, iaca nişte domnişoare. Probabil turiste pentru că din câte am văzut pe acolo, nu se pot mândri cu prea multe frumuseţi, în general fetele sunt scunde şi rotunjoare. Nu-i plin de Cristiano Ronaldo şi Nelly Furtado.

Citește în continuare

Unde-ți încarci ”buleftrica”?

În parcarea de la Torre de Belem, Lisabona, am văzut stâlpișorul din poza de mai jos. Dacă nu opream mașina lângă el nu-l remarcam. După ce am încercat să-i înțeleg rostul preț de câteva clipe, m-am luminat: e punct de încărcare pentru mașinile electrice. 

Citește în continuare

Brake the Hysteria

Am văzut două filme bunicele în weekend. Primul a fost Hysteria, prietenul care mi-l recomandase zâmbea pe sub mustață când mi-a spus că nu-mi zice despre ce e vorba, să mă las surprins. Ceea ce vă sugerez și vouă. Să zicem că e despre o metodă istorică și empirică de a trata isteria - o boală ”la modă” în secolul XIX, care de altfel a și fost declasificată în secolul XX. Funny, de văzut în cuplu.

Brake, cel de-al doilea film, e un thriller captivant. La propriu. Cu un agent secret închis în portbagajul unei mașini. Ceva în genul Buried. Sfârșitul e un pic ciudat, ultimele 10 minute parcă-s adăugate ulterior și  s-ar putea să vă enerveze, dar până acolo filmul e beton.

Citește în continuare

Sabotaje

A decedat unul dintre membrii formației Beastie Boys, așa că astăzi ieri la radio toți DJ-ii i-au adus omagii, cu singura piesă cunoscută în Europa - Sabotaje. Dacă a fost așa o trupă mare încât să merite un omagiu te-ai gândi că oamenii din domeniu ar trebui să știe mai multe piese, nu? 

Citește în continuare

Tipare de artă înrămate la ofertă!

După ce-am amenajat un bar am rămas cu câteva tipare de artă în stoc. Au rame din plastic negru şi dimensiuni 33x95 cm. Fiind deja pregătite pentru livrarea de care vorbeam mai sus, au câte un autocolant cu www.posterland.ro lipit direct pe tiparul de artă. Probabil acesta se poate da jos, e un mic risc să arate urât,  pe care noi nu ni-l asumăm şi le vindem aşa cum sunt, de aceea şi preţul promoţional de 50 lei bucata. Da, inclusiv rama. Pentru comparaţie, o rama de aceeaşi dimensiune (din lemn) costă 70 de lei iar un tipar de artă 40 lei. Puteţi refolosi rama dacă doriţi, dar noi vindem tot ansamblul împreună. Sunt cu Michael Jackson, James Bond şi The Rat Pack. Dacă doreşte cineva vreunul din ele anunţaţi-mă pe orice canal de comunicare vă e la îndemână şi veţi fi servit în ordinea în care iau comenzile. Am să scriu aici care din ele nu mai sunt disponibile. Livrarea nu este inclusă şi se face doar în Sibiu, adică veniţi după ele :)

Citește în continuare

Felinarul, bye bye

Se închide restaurantul Felinarul, poate aţi auzit. Conform FB, oamenii vor să petreacă mai mult timp cu copiii lor şi nici componenta financiară nu era prea grozavă. Independent de decizia acesta, mai e o poveste interesantă (remarcaţi termenul poveste, nu pretind că am verificat din trei surse informaţia). Poate aţi auzit că s-a dorit scoaterea pietrei cubice şi asfaltarea străzii Felinarului, a fost un articol pe Hotnews. Ideea mi s-a părut stupidă şi de neînţeles. Se pare că există motive logice. Primăria are un contract mare de renovare a Oraşului de Jos cu fonduri europene (o ştire aici) şi dorea refolosirea respectivei pietre cubice pe aceste străzi în loc să achiziţioneze alta. Nu ştiu pentru câte străzi le-ar fi ajuns sau dacă doar strada Felinarului urma să fie asfaltată, ideea e că toată afacerea aduce a şmen. Nu-i o informaţie în premieră, doar că încă n-am văzut investigaţii în presă pe tema asta. 

Revenind la cei de la Felinarul: au făcut o reclamaţie la Primărie în legătură cu asfaltarea iar după două săptămâni, în prag de închidere, au început controalele: sâmbătă seara mă aflam acolo când a venit o inspectoare a primăriei cu doi jandarmi, i-a întrebat de autorizaţia de funcţionare - prima oară în doi ani. Tocmai le expirase. Nu zic că-i bine că au mai ţinut deschis încă două săptămâni după expirarea ei, dar oamenii vroiau să lichideze stocul. Pe lângă inspecţia Primăriei i-au mai vizitat şi cei de la Poliţia Economică, tot săptămâna trecută. O fi vreo coincidenţă, doar cei din Primărie nu-s răzbunători, nu? Aşadar Felinarul nu o să se închidă pe 12 mai, ci mai devreme, oamenii nu mai doresc şi alte amenzi. O să-mi fie dor de aripioarele acelea...

Citește în continuare

Germano-engleză

Un coleg a primit un email din Germania:

Hello, will we become an new kit this evening? 

L-am convins destul de greu să nu-i răspundă aşa:

Hello, your first wish, to become a kit this evening, will be fulfilled. What would be your other two wishes?

Din ciclul:

Citește în continuare

Furtuna şi femeia de serviciu

Ieri.
Eu: vezi că vine furtuna.
Femeia de serviciu: apăi de câte ori spăl geamurile vine ploaia.
Eu: normal, că tu le speli zilnic, tot la altcineva.

Citește în continuare

De la lorzi la curve

Cică politica aduce trafic pe blog. Eu credeam că sexul vinde. Cei doi bani ai mei: e bine că există alternanţă la guvernare, e bine că democraţia funcţionează. Cam atât cu veştile bune, când apropiem lupa vedem o clasă politică praf, care îşi urmează interesele şi mai aruncă câte o ciozvârtă fraierilor. Despre cei de la putere m-am convins că erau nişte incapabili clientelari, opoziţia mi-a risipit şi ultimele firicele de speranţă că ar fi şi altceva decât clanţa de ei. Îi admir pe analiştii şi activiştii politici, trebuie să ai talent la compuneri literare ca să poţi scrie mai mult decât atât şi să găseşti motive de a scormoni în rahat şi a căuta diamante. De aia îmi păstrez de obicei blogul departe de subiectul puturos. Azi fac însă o excepţie, am văzut documentarul (nu filmul) Margaret Thatcher - The Iron Lady şi m-am enervat, mi-am adus aminte de sistemul parlamentar britanic.

M-aş bucura dacă tot jocul politic s-ar face cu onoare, nu pe bază de prostituţie. M-aş bucura dacă ai noştri oameni politici ar aplica ceva din sistemul Marii Britanii: un şef de grup parlamentar (chief whip) care să indice la fiecare vot ce trebuie să voteze membrii partidului respectiv. E greşit? Doar dacă nu crezi că ai ce căuta în partidul respectiv, doar dacă eşti mânat de interese personale. Caz în care ar trebui să nu te accepte nici opoziţia şi să rămâi independent. Peste patru ani nu te mai bagă în seamă nici dracu. Majoritatea parlamentarilor noştri n-au onoare şi se miră dacă-i faci curve şi nu mergi la vot.

Tot din sistemul Marii Britanii: opoziţia are un shadow cabinet (guvern din umbră), post pe post cu cel real. Rolul e de a critica documentat acţiunile miniştrilor şi de a le lua locul atunci când se face alternanţa la guvernare. Aţi văzut aşa ceva la noi? Ponta se screme să scoată un guvern acceptabil de o săptămână şi ce i-a ieşit? Cred că şi cei mai înfocaţi membri PSD sunt dezamăgiţi. Nu-i ca şi când s-ar fi spetit cu munca în ultimele luni, îl puteau pregăti în linişte, chiar şi pentru alegerile din toamnă. Sau îl puteau pregăti acum patru ani, ca  englezii.

Citește în continuare

Întâmplare cu un liliac (nu Batman)

Povestită cu autoironie de cineva drag: într-o dimineaţă, după ce am dormit cu geamul deschis, am găsit un pui de liliac ascuns sub ţevile de la calorifer. Mieuna pisica lângă el. L-am ţinut până seara ca să nu orbească dacă-i dau drumul pe lumină. După ce s-a întunecat, înainte să-l scot afară, i-am făcut o poză. Cu blitzul. =))

PS. Aia cu orbitul e legendă urbană, n-au nici pe dracu dacă se bronzează.

Citește în continuare

Nouvelle Vague la Alba Iulia

Pe 12 mai are loc prima ediţie a Sărbătorii Muzicii la Alba Iulia. Acţiunea are loc în cadrul efortului oraşului de a deveni capitală culturală europeană în 2020 iar intrarea este gratuită - se va desfăşura în cetatea nou renovată. Cum 12 mai pică taman sâmbata iar cap de afiş o să fie formaţia Nouvelle Vague, intentionez să dau o tură pentru a vedea cum a ieşit cetatea şi pentru muzică. Poate veniţi şi voi.

Agenda completă a weekendului aici.

Citește în continuare

Cum să supravieţuieşti unei catastrofe aviatice

Dacă eşti în avion, nu la sol. Vestea proastă: nu contează unde te aşezi, şansele de supravieţuire sunt aceleaşi, statistica arată că nu există locuri mai favorizate. Poate e pe bune, poate e o găselniţă a companiilor aeriene ca să nu se bulucească lumea într-o singură zonă şi să nu fie avionul echilibrat, nush.

Vestea bună: odată ce ai supravieţuit impactului iniţial şi încă trăieşti după ce ai atins solul - fapt deloc simplu - ca să nu mori ars, sufocat de fum sau călcat în picioare, e bine să ai locul în primele cinci rânduri de lângă ieşirea de urgenţă şi să stai la culoar. Ca să poţi să-i calci tu în picioare pe ceilalţi în timp ce te împingi urlând spre ieşire. Din aceeaşi cauză e bine să nu dormi în timpul decolării şi al aterizării, ca să ştii unde-i susul şi unde-i josul, ce ţi s-a întâmplat şi încotro e ieşirea, altfel ratezi startul. Deci nu vă piliţi prin avioane.

Mai multe detalii, majoritatea pozitive, în articolul original, aici.

Citește în continuare

Angajăm. Pe bune.

Văd că e la modă să cauţi loc de muncă pe blog, aşa că o să încerc şi eu ceva similar: angajări. 

Firma Timeline Business Systems (www.timeline.info) caută programatori care să corespundă următorului profil:

- student sau absolvent de IT;

- cunoştinţe medii de C# şi .NET;

- cunoştinţe medii de SQL;

- cunoaştere bună a limbii engleze.

Constituie avantaje:

- cunoaşterea limbii germane, măcar la nivelul înţelegerii unor texte/termeni;

- cunoştinţe de ERP;

- experienţa la client (dacă aţi ieşit în interes de serviciu din biroul în care lucraţi de obicei şi v-aţi confruntat cu situaţii în care dvs sunteţi furnizorul de servicii);

- disponibilitatea la delegaţii interne şi externe de scurtă durată (maxim 2 săptămâni);

Locul de muncă este în Sibiu, restul detaliilor o să le împărtăşesc celor interesaţi. Dacă există cineva care ştie programare obiectuală şi limba germană bine, avem posturi şi la grupa de PowerBuilder.

Dacă sunteţi zugrav, ştiţi să utilizaţi doar Word şi Internet Explorer sau nu pricepeţi jumătate din cerinţe, nu vă deranjaţi să-mi scrieţi. Dacă sunteţi inteligent şi vreţi să lucraţi într-o firmă relaxată, cu colegi faini şi în condiţii bune de muncă,  unde activitatea voastră o să se vadă, trimiteţi-mi un email pe adresa cturcu at timeline.info.

Recrutăm în mod regulat, aşa că dacă vedeţi acest post la ceva timp după ce a fost scris şi sunteţi interesat, trimiteţi totuşi mail. Care aveţi cont de FB sau Twitter daţi vă rog un share sau tweet, poate îi faceţi un bine unui cunoscut.

Citește în continuare

Mâncare şi pseudo-mâncare

1. Din ciclul "Uite un Mercedes Vito" - uite caracatiţă baby:

2. Vine într-o zi colegul Vali cu punga de pufuleţi în birou, ne serveşte, zice că n-au sare. Iau trei, dau să bag în gură, nu prea îl bag în seamă, concentrat fiind cu ceva la calculator şi-l aud şoptind "nu mânca". Îl ignor, duc în continuare mâna către gură şi apoi procesez informaţia. La timp. Mă uit la pufuleţi şi văd că-s ţigănii din alea ce se pun în ambalaje sa să protejeze marfa. Arătau perfect a pufuleţi (nesăraţi):

Citește în continuare