Filme de Oscar

Că tot vorbeam de piraterie ieri, ianuarie e cea mai mișto lună pentru cinefilii cu buget redus. Toate filmele participante la Oscaruri trebuie trimise pe dvd membrilor Academiei Americane de Film și, oricât s-ar proteja casele de producție, apar în fiecare an la o calitate decentă online, unele chiar înainte de premiera din cinematografe.

Am văzut Zero Dark Thirty, care nu m-a emoționat foarte tare pentru că citisem cartea, deși filmul e făcut din perspectiva agentei CIA care încearcă să găsească locația lui OBL, nu a militarului Seal. Nici Cloud Atlas nu m-a încălzit exagerat, Django Unchained așteapta cuminte o seară liniștită, ca să mă delecteze, The Hobbit mă lasă total rece, însă Lincoln mi-a plăcut. Așa cum s-a văzut și la Globurile de Aur, Daniel Day-Lewis e favoritul la Oscarul rolului masculin, meritat, nu cum o să câștige o cârcă de premii, pe nedrept, celelalte filme care se bat cu cărămida patriotismului în piept. Ca să apreciezi performanța lui Daniel Day-Lewis, cel mai bine e să revezi filmul There Will Be Blood, cele două roluri sunt puternice, dar total diferite. Recomand folosirea unei subtitrări la Lincoln, e mult dialog, relativ complex.

Life of Pi o să ia măcar premiu pentru cinematografie sau efecte speciale, deși eu sper la mai mult, iar Amour cred că o să ia premiul pentru film străin, deși nu i-am văzut contracandidatele, s-a vorbit în exces doar despre el.

Dacă vreți să vedeți un film bun, tragic, dureros de pragmatic și în care orice poate merge rău va merge, căutați Back to 1942, despre foametea din acel an din China. Te doare sufletul pentru oamenii ăia.

Flight a fost interesant, Denzel e Denzel, chiar și când joacă roluri dărâmate. Sau mai ales când joacă roluri dărâmate? Dacă vă e frică să zburați, poate nu e totuși indicată vizionarea.

O dezamăgire, genul acela de film în care trailerul e mult mai haios și total diferit de mersul filmului, a fost Seven Psychopaths. Probabil e vina mea, nu trebuia să mă uit la trailer și atunci mi se părea bun. În schimb delicios a fost Stand Up Guys, unde Al Pacino e mai dement ca Christopher Walken, iar asta, în mod normal, e greu. E adevăratul film cu psihopați al anului, genul ăla de film cu bătrânei care încă mai pot. Sunt câteva faze foarte haioase.

Killing Them Softly are rating cam mic, dar mie mi-a plăcut. Dialoguri multe, lungi, joc actoricesc bun și optică un pic diferită asupra Mafiei și asasinilor plătiți.

Mai sunt pe lista pentru zile geroase The Impossible, Les Miserables și Anna Karenina.