Azi toată lumea își dă cu părerea de accidentul din Italia și de piloții Carpatair. Poate ați uitat că în 2009 au aterizat la Timișoara fără o roată. M-am uitat prin arhivă și am găsit câteva postări mai vechi despre compania asta, am zburat și eu într-o perioadă destul de des cu ei. Impresii și pățanii din 2007, când râdeam de engleza cu accent moldovenesc a stewardeselor, plus afișe din 2011.
Mai aveam două întâmplări, cred că am scris la momentul respectiv de ele, dar nu mai găsesc linkurile, așa că le reiau: șeful meu era îmbarcat într-unul din avioanele lor la Dusseldorf, în timpul instructajului dinainte de decolare se uită întâmplător pe geam și vede că un compartiment exterior este deschis. Îi face semn stewardesei, aceasta vine, un pic sictirită că este întreruptă, îi arată ce-a văzut, i se mulțumește călduros, este deschisă ușa și coborâtă scara, iese donșoara și închide compartimentul respectiv.
De obicei procedura de aterizare implică un ocol mare, pe deasupra Sibiului și a satelor limitrofe, pentru a aborda pista dinspre Carpați spre câmpie. Însă o dată, onor piloții moldoveni crescuți și antrenați pe avioane de vânătoare rusești au reușit să reducă acest ocol la un cartier al orașului - Turnișorul. A fost cea mai abruptă coborâre pe care am trăit-o vreodată, comparabilă cu o tură pe rollercoaster. Mă uitam pe geam și vedeam cum se apropie casele, a fost un fel de picaj în spirală ce-a băgat spaima în noi.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.