Un domn mai în vârstă se întoarce acasă și-n fața ușii constată că nu-și găsește cheile. Umblă într-un ascunziș și scoate rezerva. Intră în casă, în sufragerie, se duce ață la șifonierul unde-și ține valorile. Îl deschide și, spre stupefacția lui, polița de sus, aia pe care își ascunsese aurul și economiile sub niște covorașe vechi, dispăruse! Toată polița furată! Rămăsese doar bara pe care erau atârnate umerașele cu haine. Începe să se jeluiască, sună la 112 și cheamă poliția, apoi merge la vecini să le spună pățania.
Vecinul îl ascultă iar la final scoate tacticos o cheie din buzunar și-l întrebă dacă e a lui. Era. O găsise pe scări. Dar totuși, unde e polița?
Vin apărătorii legii, încep scenariile: cum au intrat hoții în casă, au furat polița cu valorile și au aruncat cheia când au ieșit. Se apucă cei șase polițiști de treabă, dau cu negru de fum în toată camera, ”prelevează amprente” (I love the lingo), muncesc patru ore. Rețineți cifrele: o sufragerie, patru ore, șase polițiști.
Pleacă cei doisprezece ochi de vultur, se apucă omul să facă curat. Ajunge la șifonier și găsește polița, ruptă în două sub greutatea vechiturilor pe care le tinea, prăvălită în spatele hainelor. N-o văzuse niciun polițist și nici nu le trecuse prin cap că hoții nu prea pleacă cu o scândură pe umăr și bijuterii în buzunar.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.