Sibiu - locul ideal din România

Nu-s un mare fan al emigrării (în Capitală sau în afară), nu că n-aș înțelege de ce face lumea asta, apar zilnic motive noi și interesante de a-ți lua câmpii. Plec frecvent în delegații de 1-2 săptămâni, care sunt suportabile, dar în 2000, student în anul IV fiind, am avut șansa de a petrece șase luni ca asistent științific la un institut de cercetare din Germania - Fraunhofer IAO Stuttgart. 

Nu a fost muncă în IT ci un proiect de managementul inovației și refolosirea cunoștințelor. Mi-am perfecționat germana și engleza, am avut ocazia să mă documentez și să scriu niște capitole din textul proiectului, să învăț cum se formatează profesionist documentele în Word și să am un subiect decent pentru lucrarea de diplomă. Partea nasoală a fost transportul și cazarea: mă plăteau cu vreo 7-800 de mărci pe lună și nu mi-au asigurat nimic. Din fericire am o mătușă care stă într-un sat de lângă Göppingen - un orășel situat cam la o oră distanță de Stuttgart - și care m-a găzduit o perioadă. În fiecare zi mă sculam la 5, mergeam cu autobuzul până la gara din Göppingen, luam trenul până în gara din Stutgart, apoi metroul până la campusul studențesc, pe care-l străbăteam pe jos. Îmi lua cel puțin 90 de minute un drum din ăsta, într-un singur sens, iar biletele mă costau 100 de mărci pe săptămână. Vărul meu lucra în Stuttgart și avea același traseu, pleca chiar mai devreme decât mine. Vreo lună am prins locuință în căminele studențești, când au plecat titularii camerelor în vacanță și au subînchiriat, ceea ce m-a costat cam la fel, dacă nu mai mult. În perioada navetei am învățat să apreciez orașele mici, cu serviciul aproape și costuri de transport și cazare redus.

Pentru mine Sibiul e locul ideal din România, calitatea vieții e bunicică, îmi ia 4-10 minute să ajung la birou cu mașina, avem un centru plăcut, câteva restaurante bune, evenimente și instituții culturale. Bineînțeles, experiența și opinia sunt strict personale, deși găsesc singur o grămadă de aspecte care nu-mi plac, cel de mai sus și viața socio-familială cântăresc mult în balanță. Nu știu dacă n-aș pleca vreodată, dar nu cred că mi-ar plăcea într-o suburbie.