American zero, South African hero

Rodriguez, cântăreț american obscur, înregistrează două albume la începutul anilor 70. Se vând vreo șase copii, apoi contractul cu casa de discuri e terminat. Într-un fel sau altul unul din albumele lui ajunge în Africa de Sud, aflată în plin apartheid, iar versurile, de aceeași calitate cu cele ale lui Bob Dylan, devin imnul unei întregi generații. Discurile lui sunt copiate și transmise din mână în mână, ajunge mai cunoscut decât Elvis sau Rolling Stones, dar Africa de Sud este izolată și supusă unor sancțiuni de comunitatea internațională, nimeni nu-l cunoaște, ba mai mult, umblă tot felul de zvonuri despre moartea lui,  ori că și-a dat foc, pe scenă, în timpul unui concert, ori că și-a tras un glonț în cap. Nimeni nu-și bate capul, până în 1991, când este re-editat unul din albume, pe cd, iar pe coperta acestuia criticul muzical sud african pus să scrie partea introductivă își dă seama că nu se știe absolut nimic despre acest artist, așa că pune întrebarea: e vreun detectiv muzicolog interesat să rezolve misterul?

Un jurnalist citește îndemnul și lansează o investigație, câtiva ani mai târziu. Firul banilor nu duce la Rodriguez, deși se plătește licență pe albume, acestea sunt încasate de o casă de discuri. Versul unei melodii are o referință la un cartier din Detroit, acolo unde locuiește și inginerul de sunet creditat pe copertă, așa că se descoperă că artistul trăiește. Rodriguez lucrează ca zilier, în construcții, habar n-are că e legendă.

Povestea e subiectul documentarului care tocmai a câștigat Oscarul: Searching for Sugar Man. Nu v-am relatat mai mult decât prezintă trailerul.

P.S. titlul postului e cel al unui articol sud african.