Legea lui Murphy: Niciodată un dosar nu e complet

Am dus ieri toate actele necesare la biroul de permise auto, cel puțin așa credeam. Am trecut întâi pe la papetărie și mi-am luat dosar plic, apoi pe la un birou specializat în asemenea tranzacții, vis-a-vis de Prefectură, unde mi s-a dactilografiat fișa tip. Suntem în secolul 21 și lucrăm cu dosare plic și fișe dactilografiate, da? Fișe care nu știu de unde se obțin, la biroul de permise auto sigur nu se dau iar cea de pe net nu știu dacă ți-o acceptă, fiind alb-negru, nu cu chenar roșu. Oricum, cine mai are mașină de scris în ziua de azi? Cred că tot ce s-a schimbat în ultimii 50 de ani e că-ți face funcționarul poza pe loc, digital, în loc să mai treci pe la un fotograf. Asta nici măcar nu-i ceva bun, rezoluția ei fiind destul de proastă.

Revenind la faza cu care am început postul: înarmat cu dosar plic și optimism, am stat la o scurtă coadă și am depus actele. Mi s-a spus că-s incomplete, mai îmi trebuie o copie după fișa medicală. Cine vede unde scrie asta pe tăblița oficială, pozată mai jos, să-mi spună și mie. Din ”fericire” în clădirea  de peste drum e un xerox. 

Carnetul o să-l primesc prin poștă. Ținând cont că am lăsat fișa medicală la dosar, de ce a fost nevoie și de copie? Se pot face niște supoziții: cum ar fi că repectivul birou de copiat acte aparține unui angajat al poliției și că acea copie e inutilă sau că e utilă și s-a omis intenționat de pe lista actelor necesare ca să te facă să dai o fugă în ultimul moment la cel mai apropiat copiator. Poate e similară donației făcute de viitorii șoferi către Biserică. Cui îi pasă de 50 de bani suficient de mult încât să facă scandal? Cum spuneam, sunt doar supoziții.