Conferințele și IT-ul

Participând la diverse conferințe mari, în State, de-a lungul anilor, am constatat pe pielea mea evoluția tehnologiei și confortul pe care ți-l oferă. Pentru un străin e și mai comod deoarece accesul la internet și comunicația cu cei de acasă era limitată, iar roaming-ul usca buzunarul. Experiența nu se rezumă la SUA, poate acolo se ține mai aproape de diverse tehnologii și servicii noi, cred că situația la nivel global e similară. Majoritatea informațiilor pe care înainte le primeai offline, sub formă de materiale tipărite, acum sunt online și actualizate dinamic.

În 2006, la prima conferință la care am luat parte, era o singură zonă în care aveam semnal wireless iar laptopul n-avea adaptorul respectiv încorporat, am venit pregătiți cu stickuri USB wi-fi. Internetul în aeroport sau la hotel costa extra și uneori era disponibil doar prin cablu de rețea. 

În 2013 avem wireless gratis în toate zonele conferinței, în camera de hotel, în centrele orașelor, în baruri și în multe aeroporturi. Îl folosim și de pe tabletă sau telefon mobil, când văd ceva interesant, pot împărtăși cu familia sau cu prietenii aproape instantaneu, prin Facebook, de exemplu. Nu se mai stresează nimeni dacă nu sun două zile, lumea știe că trăiesc și sunt ok. Eventual ne conversăm prin iMessage, care e și el gratuit.

Există diverse servicii care ușurează interacțiunea cu un mare număr de oameni, spontan, fără a-i grupa anterior. Practica standard e să se comunice un hashtag de Twitter, ceva de genul #conferintaX, iar toate mesajele legate de evenimentul respectiv vor conține acest hashtag. Dacă vrei să afli unde se bea în seara aceea e suficient să pui întrebarea respectivă pe twitter și să adaugi hashtag-ul, iar cineva sigur îți va răspunde. Tot așa poți afla impresiile celorlalți participanți, linkurile de download pentru diverse materiale de care s-a vorbit în prezentări sau poți pune întrebări ulterioare speaker-ilor, toți își publică contul de Twitter. Aceste ”instantanee” de comunicare, provenite din diverse surse, pot fi grupate cu ajutorul Storify, permițând o salvare cronologică și o privire de ansamblu pentru cei care n-au timp să urmărească discuțiile în timp real. 

Paranteză: la americani și poliția folosește Twitter, distribuie informații de interes public. Cei din Boston, după atentate, au cerut ajutorul populației pentru a localiza o mașină, cu un anumit număr.

Un site prea puțin folosit la noi este Yelp. Foarte util, integrat cu hărțile Apple, ne-a permis localizarea restaurantelor din apropierea hotelului și citirea review-urilor acestora pentru a ne face o idee dacă merită să trecem pe acolo.

Revenind la partea de conferință, orice firmă care se respectă face webcast evenimentului, pentru a permite și celor care nu au putut să fie fizic acolo să ia parte, măcar virtual, la momentele importante. Sesiunile sunt inregistrate și disponibile apoi (gratuit) pe net pentru a fi re-văzute, prin streaming. Mai trebuie amintit de site-urile web pe care poți marca părțile care te interesează din agenda evenimentului  (uneori sunt 5-6 sesiuni simultan) sau de aplicațiile pentru telefoane inteligente care conțin această agendă, actualizată cu ultimele informații, importantă pentru că uneori se schimbă locații sau se decalează programul.

Bineînțeles, ca un standard minim al secolului nostru, fiecare firmă crează un site de prezentare, înregistrare și plată a evenimentului, trimite informații prin email utilizatorilor înregistrați și pune materialul prezentat online, pe un site de unde poate fi downloadat.

Ce nu pare să aibe tracțiune și a murit în fașă e folosirea codurilor QR pentru orice altceva decât scopurile industriale pentru care au fost inventate.