Săptămâna trecută m-am căsătorit. A ieșit perfect, au fost zile călduroase și senine, cu familia și mulți prieteni la Primărie, o slujbă religioasă frumoasă, susținută de cor, o sală aranjată așa cum ne doream, un dans al mirilor decent (pentru că e greu de valsat pe tocuri și riscând să calci mireasa pe rochie) și o petrecere cu Oldiz Bend pe cinste. Toți invitații și colaboratorii au fost foarte drăguți și amabili, ne-au susținut și ne-au oferit o zi, mă repet, perfectă. Suntem norocoși și fericiți să avem drept prieteni asemenea oameni și acestea sunt momentele în care realizezi că n-ai trăit degeaba.
Am avut ceva insomnii, dar nu din cauza vreunei părți enumerate mai sus, nu m-a stresat așa de tare nimic legat de nunta în sine, ci din cauza surprizei pe care am pregătit-o timp de trei luni: am învățat să cânt la chitară și am interpretat cu Oldiz Bend două piese, eu la instrument și mireasa cu vocea. Cu o noapte înainte, pe la 2.30 repetam în gând, cu ochii în tavan, acordurile de la Wonderful Tonight și Living Next Door to Alice (varianta Who the f.. is Alice). A ieșit nesperat de bine, așa de bine încât ieri a trebuit să le fac o demonstrație alor mei, tata nu și-a imaginat că solo-ul de la WT era cântat de mine. Bineînțeles, n-am spus nimănui ce pregătim, efectul a fost maxim. O să revin când o să am filmul, sper să fie decent :)
Multumim tuturor celor care ați fost alături de noi sau ne-ați transmis gânduri bune!
Postări
No, sa fie intr-un ceas (elvetian) bun! Multa fericire si ascultati un sfat din batrani: "Sa lasati unul dupa altul!".
RăspundețiȘtergereMultumim frumos!
ȘtergereFelicitari, casa de piatra si sa curga cu prichindei!!!
RăspundețiȘtergere