O poveste japoneză #fits2013

Aseară am văzut primul spectacol la FITS 2013, piesa cu denumirea de mai sus. Fiind o adaptare, europenizată, mi-a plăcut cel mai mult dintre toate spectacolele de teatru japonez văzute de-a lungul anilor la FITS.

Piesa originală e scrisă în 1721, se numește ”Asasinarea unei femei în infernul de ulei”, iar după cum scrie în pagina oficială de pe site-ul sibfest.ro se juca mai ales pe scenele de bunraku și kabuki. Regizorul japonez Yasuda Masahiro a venit cu o altă abordare, a prezentat-o în stilul Noh, foarte interesant, în care toate mișcările sunt exagerate și încetinite iar dramatizarea este excesivă și ruptă pe alocuri de scurte pasaje comice. 

Așadar actorii români au avut de învățat, pe lângă replici, și stilul noh de mișcare, nu e foarte simplu să stai aplecat de șale și să te contorsionezi în slowmo dacă nu mai ești june prim. Faptul că a fost o adaptare, cu acești actori autohtoni, i-a sporit din punctul meu de vedere atractivitatea, probabil și japonezii s-ar duce să-și vadă conaționalii jucând călușarii.

Amuzant a fost și începutul, cântat de o femeie. Pe ecranul de deasupra scenei nu apăreau cuvintele. Întâi m-a frapat ce asemănătoare e muzica japoneză cu cea populară românească, apoi mi-am dat seama că înțeleg versurile și m-am mirat ce bine vorbește românește femeia din Japonia, apoi am văzut că sub machiaj era Diana Fufezan. Cred ca am mers ușor nepregătit la spectacol :))

Pentru o ”pată de culoare”, într-un rol secundar a fost distribuit Tomohiko Kogi, colaborator TNRS, cu trei replici rostite perfect în românește. Trebuie să mă duc să-l văd în spectacolele secției germane, să văd dacă și ”limba lui Goethe” o vorbește la fel de bine ca româna.

Despre spectacolul în sine nu are rost să vă scriu mare lucru, cred că o să-l mai vedem pe scena TNRS, e o poveste clasică, despre dragoste filială și ”boy meets hooker”.

Deseară ne vedem la Oldies la concert Robert Turcescu? Bine, ăsta e doar pretextul pentru bere. Intrarea 10 lei, berea un pic mai scumpă.